M-a impresionat o scrisoare a unui roman, FLorian Ciupitu. M-a atins. Citeste-o si spune-mi sincer daca nu ti-au trecut prin cap, cel putin o data, lucrurile astea. Daca nu… in fiecare zi. Bine spus, Florian!
“La revedere Romania! Iti multumesc ca mi-ai oferit posibilitatea sa gasesc raspuns la una din intrebarile care ma framantau.
Eu ca si multi altii ne-am facut datoria fata de tine. Am fost la revolutie, te-am votat de fiecare data cand ne-ai cerut-o, ne-am exprimat atunci cand ne-ai chemat la referendumuri.
Am asteptat 30 de ani linia de centura a Bucurestiului, ti-am dat spaga pentru un loc de parcare langa bloc, am inghitit in sec cand am platit multinationalelor bani grei pentru facturile de telefonie, electricitate, gaz si apa.
Am platit dobanzi uriase sa ne cumparam o casa, o masina, un telefon.
Am mers in spitalele tale ca sa ne intoarcem mai bolnavi decat ne-am dus. Ne-am milogit de doctori si i-am asteptat ore intregi pe culoarele policlinicilor si spitalelor pentru a ne baga in seama ca muream de durere. Le-am dat si lor spaga doar pentru ca ei sa-si faca doar datoria pentru care erau platiti.
N-am plecat la mare in Grecia sau Turcia. Ne-am rupt picioarele prin Olimp, Eforie Nord-Sud pentru a-ti plati tie preturi mai mari decat in Occident.
,,Ce-ai cautat in Piata Victoriei?” – m-au intrebat cunoscutii. Acum iti raspund si tie Romanie. Nu m-am dus sa daram guvernul, nu m-am dus sa arunc cu sticle in jandarmi, nu am vrut sa schimb oranduirea cea stramb construita, dar legitim aleasa prin votul celor care au stat acasa. Am mers acolo pentru a nu-mi fi rusine de mine, de copiii si nepotii mei. Nu am mers in piata doar pentru mine asa cum nici bunicul meu Alexandru nu a plecat la razboi doar pentru el si nu s-a mai intors niciodata.
Am cazut pe jos din cauza gazelor lacrimogene si am fost calcat in picioare de conationali care fugeau care incotro. Dar nu am batut jandarmii, doar i-am acuzat de brutalitate asupra unor oameni pasnici care ridicau mainile in sus.
Draga jandarmerita bruscata de unii protestatari, te-am privit in ochi in dupa-amiaza zilei de 10 august. Intre noi nu era decat acel gard de fier. Nu am sa-ti uit niciodata starea si timiditatea care te copleseau. Nu am sa uit niciodata acele momente in care cu greutate iti mangaiai parul care era impletit si-ti atarna pe urmarul stang, obstructionat de casa incinsa de pe cap. Erai precum soldatul agitat caruia ii era teama de ceva. Erai nelinistita ca atunci cand astepti la intalnire pe cineva. Te-am privit in ochi si m-am intrebat: ,,Fata draga ce-i cu tine aici?” In dispozitiv in stanga ta era un tanar coleg de-al tau, iar in stanga acestuia o alta fetiscana. Orinde voi merge voi povesti imaginea voastra. Va doresc sa ramaneti intr-o Romanie asa cum ati ales-o voi!
Draga Romanie, a veniti timpul sa ne despartim. Eu voi ramane cu particica mea din tine, iar tu cu restul. Mie imi ajunge.
De acum inainte voi fi turistul tau si am sa te privesc de departe. Ma voi bucura de fiecare data cand particica mea va inflori. Tu Romanie ramai aici, eu am sa te vizitez atunci cand voi simti.
Acum ramai cu bine!”
de Florian Ciupitu
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
