Lectia.

Tibi Useriu a castigat, la mare distanta de urmatorul concurent, Ultramaratonul Arctic.

Azi toti romanii se mandresc cu el. Maine n-o sa ii facem loc in programele tv pentru ca aduce mai putina audienta decat o strambatura a Danielei Crudu. Iar poimaine ne vom intreba: “cine era Tibi Useriu? Suna cunoscut.” La anu’, pe vremea asta, ne vom aminti din nou de el si o sa ne batem cu pumnii in piept, cand va castiga pentru a patra  oara.:)

Macar asta sa ramana: LECTIA LUI TIBI.

Va scrie un om care, daca iese zece minute la minus 3 grade Celsius, intra repede in masina sau in casa, considerand ca si-a luat portia de iarna. Eu.
Singura forma de frig care imi place e inghetata. Si printre voi sunt multi care, dupa primii zece fulgi de nea isi umplu pagina de facebook cu status-uri despre urgia iernii si se panicheaza la minus un grad. „Breaking News: iarna!”
Asa ca, marturisesc, nu il inteleg pe Tibi Useriu. Nu pricep in ruptul capului de ce un om ar vrea sa mearga prin nenorocirea aia zile la rand. Si, pentru ca toata lumea vorbea despre faptul ca a castigat de doua ori competitia 6633 Arctic Ultra, am inceput sa caut filmulete cu el.
Ultimul dintre ele, de zilele trecute, incepea cu Tibi in genunchi.
Mi-am imaginat pentru o clipa cum e sa fii la minus n grade, in viscol, inghetat bocna. Singur. Si sa stii ca mai ai vreo 200 de km pana la sosire. Si am ramas intepenit, uitandu-ma la filmulet. (sursa: facebook Tasuleasca Social)

Prima secunda.
Dupa atatea sute de kilometri, aproape toti oamenii, ca sa nu zic toti, am fi apasat butonul de ajutor si am fi cerut un ceai cald.
A doua secunda.
Lunga de tot, cat ore intregi, pentru ca omul pare la pamant, invins. Am citit cursa au mai ramas doar sase competitor, oricum a ajuns foarte departe…
A treia secunda.
Nimeni nu ii poate reprosa lui Tibi daca cedeaza. Niciun roman normal la cap nu ii poate reprosa unui om o infrangere. Nici lui, nici lui Halep. Da, imi vin in minte Halep si sutele de injuraturi pe care le ia dupa fiecare infrangere.
A patra secunda.
Oare il vor injura si pe Tibi sau nu le pasa? “E, nebunul ala care merge prin frig.” Imi sterg transpiratia si astept. Astept. Hai!
Secunda 14.
Ridica batul din mana stanga. Nu stiu daca are forta, pare slabit, tremura. Nu e semn bun!

FACEBOOK:  Silviu Iliuta

Secunda 22.
Se sprijina in doua bete si ramane asa pentru clipe bune. Aici deja mi-e frica sa mai clipesc. Se ridica?

Secunda 30.
SI… SE RIDICA!!!
A fost momentul in care amdat cu pumnul in tastatura, apoi am ridicat mainile in aer si am strigat prin casa: „Bine, maaa!” Imi amintesc ca am mai facut asta pe vremuri, la meciurile Nationalei lui Hagi sau de curand, la meciurile Simonei.

Tibi, nu te inteleg, nu am pretentia ca as putea sa o fac vreodata. Dar trebuie sa iti spun ceva: de cate ori voi intampina vreo greutate in viata, de cate ori o sa imi vina sa ma vait pentru orice, de cate ori voi avea tendinta sa cedez, ma voi gandi la cele 30 de secunde ale tale. Incredibil, omule!

Multumesc!

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.