S-a terminat!
Fostul baiat de casa al lui Hrebenciuc, actualul pacalici de la comisia pentru modificarea Codului Penal, unul care si-a cumparat diploma de Inginer Mecanic la o Universitate particulara din Balti, Moldova, a spus ce nu voiam sa auzim: de acum e liber la furat!
Codul Pebal trecut. Peste noi, peste toti, peste protestele oamenilor, sustinutw in orb de oameni adusi cu galeata la miting.
Bardul din Teleorman isi urmeaza visul cu ochii: HOTII LUI VOR FI LIBERI.
Credeati ca nu se va intampla? Ati stat acasa la alegeri? Pe de o parte, va inteleg. Cu cine sa votezi? Cu Orbab?
E greu.
Dar ce se intampla acum va fi si mai greu.
PSD a promis vreo 2500 de gradinite anul acesta, n scoli, salarii pana la cer. Cand i-ati votat nu v-ati gandit ca le-ar trebui de vreo 5 ori bugetul Romaniei ca sa le faca?
S-a terminat.
Exact asta au asteptat: gratiere, libertate pentru hotii lor.
Ati iesit 100 000 de oameni in strada? Nu valorati nici doi lei pentru Dragnea! Zero. S-a ca*at pe toti!
De azi, in Romania, ae poate fura pe relaxare.
Credeati altceva?
Si stiti care e problema? Asta e DOAR INCEPUTUL! Stati sa vedeti ce urneaza…
Mai vine careva in Canada?
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
