Liviu, si eu vreau sa iti dau mure. Te astept in padure.

„Liviu, sunt eu. Puie Monta.
Uite, ma, eu simt ca e momentul sa iti spun: si eu vreau sa iti dau mure!
Stii de cand te pandesc, ma? De cand mi-ai tras-o pe la spate cu Guvernul.
Tu mi-ai tras-o apasat, iar eu m-am gandit sa nu raman dator. Si acum vreau sa iti dau mure. Cat de multa mure pot eu.
Uite, te astept in padure, in tufis. Am o tufa acolo pregatita numai pentru tine.
Mare, rosie si zemoasa.
Hai, ma Liviu, nu fi timid!

Apropie-te incet, deschide gura si baga mura in gura.
Poti sa si musti din ea, dar ai grija sa nu te patezi pe camasa.
Tu stii cat de bune sunt fructele de padure pentru ten? Esti nebun!
Mustata ta, chiar daca vor ramane ramasite de la mure in ea, o sa stralucasca! Exact ca la 20 de ani.
In plus, gandeste-te ca ti-o dau gratis. Vitamina!
Ai nevoie de vitamine, crede-ma. Ca pasarile, si ele au bevoie. Ca papagaliii, de exemplu.
Iti dai seama ca, la cat de papagal esti, oamenilor li se face dor de mine?
Hai,  nu mai intarzia! Vino sa iti dau murea.
Apoi, te las in padure, unde te-ai dus singur, ca prostu’,  si iti iau partidul.
Vine si DNA si iti da niste banane. O sa te satuuuuri!

E?
Vrei?
Vrei nu vrei, tot la murea mea ajungi. Te astept. Al doilea tufis pe dreapta.”

Fostul tau prieten, Victor. Murist, ca si tine.

*gasesti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

*acest articol poate fi preluat numai in limita a 300 de caractere, cu link catre sursa