Pasagerii rusi care au avut locuri in fata avionului care a ars au gasit ca e mai important sa isi salveze ei bagajele decat sa coboare repede si sa ii lase si pe cei din spate sa se salveze. 41 de morti.
Sunt convins ca daca s-ar intampla o asemenea drama pe Otopeni, victimele ar fi si mai multe, pentru ca pasagerii din fata ar avea bagaje inghesuite de fetele de la Blueair prin spatele avionului, iar cei din spate le-ar avea pe la mijloc. Unde s-ar intalni toti si i-ar prinde focul.
N-am calatorit o singura data cu un avion din Romania si chiar sa am norocul sa pun bagajul deasupra capului. Intordeauna bagajele de cala ale celorlalti au ocupat mai mult loc decat trebuia, iar gecile, posetutele si sacoselele erau extra bagaj aruncat peste tot. Uneori nici macar nu inteleg cum de reusesc stewardesele sa inghesuie tot. Pe drumul de intoarcere catre Romania e si mai si. Ca sa nu plateasca bagaj la cala, romanii iau sacose si sacosele cu nemiluita. Daca s-ar fi intamplat la noi, cel putin 5-6 romani din fata avionului ar fi alergat dupa pungutele cu bomboane M&M si ciocolata Toblerone din coada avionului. Cum probabil ca s-a intamplat si la rusi.
Gradul de civilizatie se vede imediat in situatiile astea.
Probabil ca in Germania, cu jumatate nemti autentici si jumatate imigranti, ar fi murit mai putini oameni, in Tarile Nordice accidentul ar fi fost fara victime, iar in Japonia nu numai ca nu ar fi murit nimeni, dar ar fi stins si incendiul pana la iesirea din avion, folosind kit-ul personal japonez antiincendiu si apa care tasneste din toaletele computerizate care au buton antifoc.
Noi, rusii, ucrainenii, esticii, vom putea emite pretentia sa traim ca ij Vest atunci cand gradul nostru de civilizatie se va apropia de al lor. Poate ca vi se pare ca extrapolez, dar asa cum evacuam avionul, asa cum ne comportam in caz de tornada, cand ne repezim sa facem selfie in ea. Asa si votam: cu cwrul! Nu pe ala cu proiecte bune, ci pe ala care a mai fost, ca stim ca fura, dar “speram sa faca si ceva”. Asa ne construim si casele, cu mici spagi si fentand reguli, mai pe margine tapei, ca “lasa, ma, nu cade ea daca ploua”, asa ne asfaltam strazile, asa dam “atentii” invatatoarei sa ii dea nota buna lu’ ala micu’. Pentru noi, pentru rusi, pentru multi estici, regulile sunt doar niste chestii pe care le respecta fraierii. Iar regulile tin de gradul de civilizatie, care la noi acum e la pamant.
Mai e mult pana departe.
OFERTA! 3 CARTI=59 de ron.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”