Cuprins de remuscari ca am inghitit toata iarna zeci de kilograme de sarmale, friptura, tiramisu si galeti de inghetata (nu ma judecati!), am zis sa ma apuc si eu, de sport, ca tot lenesul, dupa trei luni de barlog. Asa ca in fiecare zi imi fac timp si inconjor Lacul Morii. Dupa cativa pasi imi intru in ritm si ma obisnuiesc chiar si cu maidanezii agatati de picior.
Azi. Dupa primii 200 de metri, imi straluceste ceva in ochi.
O fata infasurata pana-n gat intr-un fel de staniol, cu multe haine pe dedesubt, a trecut ca Superman pe langa mine. Vuuuum! Cred ca avea 40 de kilograme cu tot cu pungile de plastic de pe ea.
Lacul are vreo 9 kilometri, de jur imprejur. Dupa alte cateva sute de metri, iar imi intra o raza roz in ochi. Tot ea, de data asta pe role. Zbuuum!
Pana sa ajung eu la jumatatea drumului, a mai trecut pe langa mine pe bicicleta. Fffuuuu! Pe o trotineta. Juuuum! Si din nou alergand. Fara interjectie.
Cand am vazut-o venind iar, facand sarituri cu genunchii la gura, in cele mai imposibile pozitii din lume, nu m-am putut abtine si i-am zis:
– Eu merg ca ma simt vinovat, sarmale, inghetata, din astea… Dar tu ce ai patit? Cine te-a pedepsit asa?
-Si eu tot vinovata! zambeste. Am mancat aseara un hamburger la Mc!
-Si pentru…
N-am mai apucat. Cuprinsa de remuscari a bagat iar viteza. Ma gandesc ce bine ar fi sa inventeze cineva teleportatorul de ambitie sau macar sa poata face alticineva treaba asta pentru mine. Daca ar fi fost in locul meu, sunt convins ca astazi ar fi inconjurat Pamantul de trei ori.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
