„Eram cu Maricel, baiatul meu, prin oras si mancam o inghetata.
Cand, deodata, am auzit tare de tot o melodie ca din filmele cu mafioti.
Erau niste barbati cu boxe mari.
In spatele lor mergea o trupa de lautari.
-Mami, uite faraonii, mi-a zis Maricel.
Barbatii mergeau in grupuri de cate cinci carand coroane imense de flori. Erau atat de mari, incat abia le puteau duce. (am inteles ca e 30 000 de lei bucata)
-Nu sunt faraonii, Maricele. A murit cineva.
Apoi, au aparut multe masini de lux cu coroane imense si un alai de muuuuulti oameni.
-Maricele, nu sunt faraonii. E inmormantarea cuiva.
Si mi-am sunat barbatul sa aflu daca a murit la noi in tara vreun Emir ceva sau vreun mare seic de la arabi. Nimic.
Dupa aceea i-am vazut si pe aia 50 care au dat jos cu macaraua dintr-un camion o ditamai inima.
Nu am auzit de acest faraon Fane Spoitoru, dar cred ca a fost om mare.
Armata lui a cucerit tot in cale.
Ostenii lui s-au catarat pe crucile celorlalti muritori, au parjolit tot! Toate crucile celorlalti.
Acum, am si eu cateva nelamuriri:
1. Ce imperiu a condus Fane Spoitoru?
2. Ce ii spun copilului meu? O sa invete despre el in cartile de istorie?”
Extraordinara organizare, mi-as dori ZILNIC sa admir astfel de evenimente…la cat mai multe!