Răspunsul este nu. Nu se poate afla.
In schimb, dacă pui această intrebare unui medic isi poate da seama pe loc care este coeficientul tău de inteligentă.
Noi am făcut-o.
Uite, Bekame: „or ka re ar fi treaba si or ce SAR intampla… ea nu te ma-i iubejte delok”.
A fugit cu agramatul de mai jos. Tu skriai prea corect pentru ea!
Mai bine ramai singur. Nimeni nu te merita! Partea proasta e ca te-ai inmultit deja. Totusi, ala mic mai are o sansa, daca stai departe.
Tibi, succes cu „an trenescatul”. Dar dusmanii tăi sunt de temut: literele, cuvintele, frazele, cărtile.
Poti, cel mult, să scrii corect si să invingi un cuvant sau două. Dar vin celelalte peste tine si te bat de-ti sună apa in cap.
Sunt mai „an trenescate” decat tine. N-ai sanse!
Faptul că v-ati făcut un unchi din gel mă sperie putin. Nici nu vreau să aflu ce s-a intamplat cu bietul om!
Dar, ceea ce mă ingrozeste cu adevărat este că 2761 de oameni au dat like acestei pagini!!!!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
OFERTA:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
FRAGMENT:
„Discutia cu instructoruil meu de sport:
–Cum te cheamă?
–DĂ-NUȚ! Matahala aia cu părul până la fund avea, până la urmă, un nume de ursuleţ drăgălaş.
–DĂ-NUȚ, cărţi citeşti?
–NU! De curând, nu!
–De când?
– Acum am douăzeci şi opt. Ba nu, douăzeci şi şapte. Şi nouă! De la opt ani. Adică de aproape douăzeci şi cinci de ani.
–Douăzeci şi unu.
– Aşa e! Eşti deştept! Noi, antrenorii, numărăm mult, dar în sensul celălalt, în sus. Cu scăderea e greu.
– Dănuţ, dacă vrei să slăbesc, eu vreau să citeşti. –Am citit o dată! FRAM!
–Ursul Polar?
–DA! A fost TRIST-Ă! –Tris-tă!
– DA! Era închis la circ. Fram era închis!
Si incepe sa planga… ”
CARTI, DE AICI.
Îmi vine sa plâng!
E foarte penibil ceea ce comentezi despre fiecare fotografie. E foarte penibil ca expui asa ceva oamenilor si ca te amuzi pe seama oamenilor in felul asta,plus ca nici măcar nu sunt amuzante comentariile tale. Scuze,e părerea mea.
Da.
Viviana nu ne-a invatat Caragiale sa radem de prostie sub toate formele ei? Se pare ca tu ai omis acest detaliu. Normal ca trebuie sa radem de prosti de fiecare data cand se iveste ocazia.