Cateva mici intrebari pentru doamna care a postat asta:
1. Cat se lasa la cuptor? Focul mic?
2. Cand se adauga umplutura?
3. Rozmarinul se pune la final?
Pe mine m-ai invins. Doar Poptamas a mai reusit asta cu: „Dupa noapte vine dimineata. Like daca estei de acord!”
Sa fii fericit cu tine insuti, Georgica!
Fa-ti curaj, invita-te la o cina romantica si, daca o sa ai noroc, poate o sa te si saruti.
Apoi, paraseste-o pe Narcisa si cere-te de barbat pana ce moartea te va desparti.
Vreau o nunta mare.
Puteti sa imi puneti si mie la dispozitie 1000 de persoane?
Astia dau la final si dar? Vin cu plicul?
Atunci mai puneti 1000.
Inmormantare in stil romanesc. (Sau nunta sau botez sau doar duminica la gratar)
Si dupa aceasta poza au tinut-o intr-o petrecere trei zile si trei nopti.
Ca daca n-ar fi nu s-ar povesti…
Doamna, calm!
Reptilienii au plecat aseara pe planeta lui Bafomedos si va transmit:
„Mai bine reptilieni decat manelisti, mai bine „roceri” decat atat de tristi!”
FOLLOW PE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” 
Am ras cu lacrimi, nu stiu unde le gasiti 😀
Le primesc.
Dă mamă cu statusu-n mine 😉
Ca n-am ascultat de tine cand mi-ai zis sa pun mana pe carte!
Le furi „dupa” feisbuc de pe grupurile de umor
Le primesc pe mesaj pe facebook/cronicipebune, domnul FZizi. Sunt sigur ca sunt „dupa” grupurile de umor.
Puteti trimite daca doriti.
Grupurile de umor n-au hazul comentariilor.
„Clubul profesorilor din Romania”????????? Au inventat astia de la Facebook o fata care da un pumn in gura? Ar fi cazul… si cand dai sa se zguduie profilul idiotului.
Doamne ferește :))
Unii sunt mai săraci cu duhul, așa, na… n-om fi croiți la fel dar când văd ce scriu muieri care par normale… Cred că muieri e mult spus.
Ahahahahaha:-)))
E îngrijorător că reptilianca aia agramata este profesoară.
Exact!
Mai bine satanist decât incult, decât sa vorbești prostii mai bine mut!
+1 to that
Desi satanismul nu are legatura cu rock-ul
Cred ca don’soarei din prima poza, i s-a oprit circulatia sangelui la picioare! :))
Nu-i rau! :))))
Doamneeee…..!!!! Îmmvvaiii, nu mă pot „aptine”, sa rad….:)))))))))
Încă o data…sa rad :)))))))) Sì iar….iar…:))))))))))) Nu am mai ras asa… pffuuu, de luni de zile!!!
Nu pot spune ca nu m-am amuzat de acesti oameni, dar e un pic cam trist sa vezi atatia semianalfabeti la un loc.