Mazare: “Dragi prosti romani, eu sunt aici si sunt bine.”

Asa ar arata cea mai sincera scrisoare a lui Mazare, din Madagascar (daca Radu ar putea scrie ceva sincer):

„Dragi prosti romani, dragi idioti, fosti compatrioti.
“E noapte in Madagascar si se aud pinguinii/ E noapte in Madagascar
Si intreaga jungla face nani/ Stau linistiti hipopotamii
Sub raza lunii de clestar… I-auzi, ba, cum latra cainii!”, cum zice cantecul.

Voi sunteti cainii care latra degeaba, ba! Inclusiv prostul care scrie articolul asta! Am plecat din tara de mila voastra, de jena ca voi inca mai traiti acolo.
Am furat plaje intregi, parcuri, hoteluri, bariere, danele din port, telegondole, pietre.
Am furat jumatate din tot ce misca in Constanta. Si am lasat cealalta jumatate doar pentru ca sa se mai creasca ceva si sa ma intorc peste cativa ani sa o fur tot.
Ce crud exil! Ce azil politic! Pai plecau regii pe vremuri cu cateva valize, erau alungati domnitorii in exil si saracie cu un brat de haine dupa ei, iar eu am plecat cu 15 masini de lux si doua iahturi, fraierilor! Si cu conturi cat sa imi ajunga 15 vieti.

Dragi tampiti de procurori, care incercati sa ma prindeti de peste 10 ani si nu reusiti, am plecat si de mila voastea. Nu mai suportam sa va vad cum va chinuiti sa ma bagati la bulau, iar, de cate ori ajungeati cu dosarul in faza finala, ma scapa cate un boss de la Bucuresti. Am plecat liber, ba! Nici macar restrictie de iesire din tara nu ati putut obtine impotriva mea. Am plecat prin Roma pe 20 decembrie, nu pe 25, cum zice Politia. Dar voi nici asta nu stiati, desi m-a vazut un avion intreg.
Prejudiciu de 115 milioane de Euro ziceti? 115 milioane sunt numai banii aia care imi intrau intr-un an de zile in sacose. Sacosele alea cu care veneau baietii la primarie sa dea spaga. De le lasau sub birou la mine, dupa ce stateau la coada o ora pentru autorizatii. Am plecat de sila ca sunteti procurori intr-o tara care nu a reusit sa ma prinda pana acum.
Aflati despre mine ca sunt bine. Mi-am tras un mare complex hotelier, de vreo 11 milioane de Euro, numai asa, ca sa am o ocupatie. Restul de bani, pana la un miliard si ceva, il tin prin bancile alea smechere, unde nu ma intreaba nimeni de unde am banii.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

In fiecare zi trag pe nas, pescuiesc, ma dau cu surful si schimb 5-6 bastinase. Uneori aduc si rusoaice, ca romancele vin singure ca sa isi puna poze pe facebook din Madagascar. Si o chem si pe Lore si pe aia de canta cu Magascaru’ ca lautari. Bastinasii au numit un trib dupa numele meu si imi fac masaj toata ziua.

Asta e pedeapsa pe care am primit-o pentru ca v-am jefuit: PARADISUL.

Bautura e, tigari sunt, zapada, la comanda, acu incepe si sezonu’ de pescuit la testoase. E ilegal, dar dau spaga. Am si un pasaport cu alt nume, ca Ghita, deci pot circula si in SUA daca vreau, deci stati linistiti ca ma misc.
Ba, romani, v-am furat atatia ani, iar voi ati suportat ca prostii. Si stiti care e cea mai tare chestie: eu sunt mic copil, ma! Un amarat de Constanta. Si daca m-au prins ce au facut? Am plecat la soare si m-am p*sat pe tara voastra.
Voi va dati seama ca daca eu am furat atat, astia de la Bucuresti fura de 10 ori mai mult?
Si voi locuiti acum cu ei, acolo. Prostilor! Ce credeti, ca in Brazilia e mai naspa?”

Asa ar scrie Mazare, daca at avea coa*e. Dar n-are.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK.

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”