Stiu ca n-avem fotbal. Ca meciurile din campionatul romanaesc sunt spectacole de circ. Ca Nationala nu joaca nimic.
Dar, asa mi-e dor de fotbal romanesc bun.
Mi-e dor de Balint din 1989, care făcea glume cu apărarea Danemarcei. Două glume reusite.
Eram pusti, am fost la meci. Imi rasună si acum in cap de strigatele unor oameni care nu aveau prea multe motive de fericire.
Inca mai cred ca descatusarea de atunci a romanilor le-a dat curaj sa porneasca Revolutia…
Mi-e dor de fiara de Lacatus de la Mondialul din ’90, care l-a torpilat de doua ori pe Dasaev.
Ce senzatie nebună era sa invingi URSS imediat dupa Revolutie!
Eram la tara la bunici, cei din sat s-au strans in fata Primariei si au vorbit pina dimineata despre fotbal. S-au simtit partial razbunati. Ii cam urau pe rusi.
Nu, pentru ei, acela nu a fost un simplu meci. A fost o razbunare asteptata aproape jumatate de secol!
Lacatus a adunat atunci in varful bocancului ciuda pe rusi a unei intregi natiuni.
Mi-e dor de golul lui Hagi cu Columbia din ’94. Si acum il revad din cand in cand.
Uitati-va si voi si spuneti daca intelegeti ceva din el:
Imi amintesc ca atunci cand l-am vazut prima data am intepenit momente bune si nu am putut sa spun nimic. Apoi, mi-au dat lacrimile. Plangea si mama, care nu are nicio treaba cu fotbalul.
Sau de nebuniile lui Ilie Dumitrescu din partida cu Argentina.
Eram in Bucuresti, am iesit in fata blocului si oamenii dansau de bucurie.
Am fost la Universitate, ne imbratisam pe strada si strigam. Eram toti la fel. Romani.
A fost unic.
Mi-e dor de sangele rece al lui Moldovan care a ingenuncheat Anglia in ’98.
Eram in caminele din Regie. Imi amintesc cum zburau pe geam televizoare, saltele, cratite, oua, sticle. Si, din pacate, niste prajituri excelente primite din provincie de colegul meu.
Spatiile dintre camine aratau ca imense maldare de cioburi, cartoane, obiecte distruse, prajituri si fericire.
A meritat!
Era modul studentilor de a se bucura, nu ii judecati.
Stiu ca nu jucam nimic, ca nu avem jucatori, ca vom saruta icoane si ne vom ruga 90 de minute.
Dar… voi tine pumnii stransi la meciul cu Ungaria.
Pentru ca mi-e dor de mor de un Turneu Final.
Mi-e dor sa vad romani iesind in strada pentru a-si striga fericirea, nu doar de saracie, ură si nevoie.
Mi-e dor de Romania!
INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.
CARTI, DE AICI.
<blockquote
Si mie mi-e dor de performantele romanilor, fie ca sunt in fotbal, tenis, gimnastica, natatie, etc. si eu imi doresc sa excelam din nou si sa fim in primele locuri din lume. Important este ca si cei cu functii de decizie sa vrea. In acest caz (fotbal), ma intreb …in aceste vremuri mai avem jucatorii de altadata? Daca sunt talentati nu sunt discipinati (Tamas) si atunci se irosesc, daca sunt talentati si disciplinati pleaca din tara, atunci care e cauza? Sunt persoane platite pentru a gasi cauza si a o rezolva, dar ei ce fac? Pe bune, Iordanescu in anul 2015?! E un monument de om, dar nu ptr. 2015. Cum facem sa il aducem antrenor pe Petrescu sau Lucescu? Ei insa nu vor, sa ii intrebam de ce?
Petrescu ar vrea, dar nu il cheama nimeni.
Ce emotii traiam atunci la meciurile nationalei. Erau faze la care pur si simplu nu puteam sa ma uit. Am avut mai mari emotii uitandu-ma la clipurile de mai sus decat la meciul de ieri. La meciul de ieri parca ma uitam la un loc de parcare gol, atunci cand sunt la plimbare pe jos. Chiar mi-e dor, a avut dreptate Hagi, in celebrul interviu…stiti despre ce vorbesc.
Ai, n-ai mingea, tragi la poarta:)
Nu ala. Asta :
Nu se doreste un climat profesionits, nici in fotbal, nici in alte domenii. Daca ar fi asa nu s-ar mai putea fura pe rupte. Cand o sa avem profesionisti la conducere, vom avea si sportivi profesionisti. E ciudat, situatia din fotbal reflecta foarte fidel situatia societatii. Mi se pare mie?
Fidel. Conducatori bolanzi. Dar partea proasta e ca tot noi i-am ales.
Am crescut cu tata care plângea la meciurile Romaniei si cu fratele meu care ma ducea la meciurile u craiova când pe stadion erau 40000 de oameni. La meciul cu Columbia m-am trezit dimineata la 4 să-l vedem, daca nu ma insel, din cauza diferenței de fus orar. Nu știam atunci ca ceea mi se părea firesc, avea sa rămână doar in trecut. Mi-e un dor imens de Romania care muncea pentru performanta înainte de a se întreba cat e salariul. Mulțumesc.
🙂
Sunt sigura ca baieti ca Hagi si fete ca Halep sunt multi si multe, dar nu au avut oportunitatea/banii/scoala/parintii care sa inlesneasca acest lucru. Cineva mai in varsta imi povestea ca inainte copii erau selectati de mici daca erau talentati. Asta ce spune? Ca sistemul de invatamant era prima oportunitate pentru copiii sa fie selectati, indrumati si pregatiti pentru a face performanta. Acum ce se intampla la orele de sport? Deci in aceste vremuri nu ne mai putem baza pe scoala ca va face ceva si atunci ne bazam pe parintii, care fie au bani si sunt educati, fie sunt educati si fac sacrificii si uite asa scad sansele noastre ca natie. Revin, la vechea problema a noastra ca natie, nu mai avem un sistem de invatamant riguros, oameni politici care sa munceasca pentru noi si ce e mai rau acei putinii intregi la minte, trebuie sa lupte cu mentalitatile invechite ale adultilor si snobismul si lipsa educatiei din partea tinerilor. Ma lamentez….ma plang de situatia actuala si totusi lupt in aria mea de convietuire … lupt! Si nu vreau sa plec inafara, pentru ca sper ca mai sunt ca mine care lupta!
La momentul asta invatamantul din Romania le pune bete in roate celor care au talent. Caz concret: am doua fetite care au fost selectate la gimnastica, domnul profesor de sport a facut tot ce a fost omeneste posibil ca ele sa poata merge mai departe dar doamna directoare a scolii a refuzat, pe motiv ca nu vrea sa plece copiii din scoala la alte scoli pe baza de bursa. Asa ca solutia dansei a fost sa ameninte profesorul de sport cu destituirea si sa intervina ca fetele sa fie excluse din echipa de gimnastica a localitatii. Vi se pare ca in conditiile astea copiii talentati mai au vreo sansa?
rectific: „copiii erau selectati” si „oportunitate pentru copii sa fie selectati”
Daca ati observat, la tenis este cel mai evident, sportivele noastre s-au afirmat dupa 22 de ani, pe cand in alte tari se afirma la 18-19 ani, daca sint talentate. Asta spune multe despre diferentele existente.
Serios? De ce am impresia ca traiesti in trecut? De ce era mai bine? De ce era altfel? Nastase, Comaneci, Tiriac, Hagi, Dobrin etc. traiau in alt context, era alta viata… De ce te agati de trecut ca sa definesti prezentul? Pentru mine Comaneci, pentru ca pe ea mai mult ca pe oricare sportiv, o dam ca exemplu de 10. Aiurea! Eu nu vad decat un copil cu foarte mult timp si scutita de alte responsabilitati care a reusit sa repete fara emotii un exercitiu de 30 sec. E ok, dar sunt 100% sigur ca altcineva va reusi sa repete performanta sau chiar sa o depaseasca. Trebuie multa munca si educatie. WTF? E lesne de inteles de ce fotbalul sau oricare alt domeniu nu va evolua. Te duci la meciul cu Ungaria ca sa iti aduci aminte de Romania? Pacat. Romania e deja aici si poate mult mai mult, iar tu in loc ajuti la cresterea ei, te duci plangand dupa amintiri…
:)Daca nu iti cunosti trecutul, e vai de viitor. Nu proslavesc trecutul, ci din contra. As vrea ca performantele de atunci sa fie imbold pentru cei de acum.
Nenea, nu scrii si tu un articol ceva despre mineriada, nea Nelu etc?
Articol serios despre politica asta de cascadorii rasului de la noi?
NA, zi si tu ce gandesti despre eveniment. Daca nu m-ar fi interesat ce gandesti nu as mai fi citit blogu’ tau
Bine. Pentru tine.
Am scris:)
Silviu „iz da best end fuck da rest”
Za dak cam from za trak. O stii pe aia?
Cum sa nu stiu. nea Nelu, idolu meu 😀
M-AI UNS PE SUFLET AMICE!
Cam scurta memorie ai daca zici de meciul cu Danemarca si nu zici nimic de Sabau!
Ai dreptate:)