Moda baietasilor loveste din nou!

Ce ne mai rezerva moda celor cu definire sexuala ambigua in 2017? Colectia de vara.

Cel din poza de mai sus este Benone, un copil bun care a fugit de acasa cu fusta lu’ ma-sa, sacoul lu’ ta-su, geanta iubitei si fracul bunicului. A vrut sa mearga la fotbal, asa ca a insfacat si jambierele. Totul va fi bine si frumos pana il va prinde familia lui si il va ucide ca i-a facut de ras.

Costel, din Dorobanti, a fugit de la chinez, dupa o sedinta de acupuctura. Pentru ca a observant ca lumea il privea curioasa cand mergea cu metroul, Costel a hotarat sa ramana imbracat asa si sa lanseze un nou curent. Asta pana saptamana viitoare, cand are programare sa isi scoata acele si va umbla cu branule.

Priviti ce atitudine are Gheorghe. Ce stil, ce privire patrunzatoare! Machiajul este destul de reusit, cel putin cel din jurul arsurii de la fierul de calcat.

Chiar daca nu pare, in poza de mai sus e un barbat. Va induce in eroare salata pe care o poarta Horace pe cap. Fusta ati mai vazut si la alti baieti. Oricum, ca si o intamplare hazlie, va pot spune ca Horace a sunat asa la usa bunicii, ca sa ii faca o surpriza, iar acum nu mai are bunica, dar este unicul ei mostenitor.

Haios!

Acestia sunt doar doi nebuni in pijamalele bunicilor, dar i-am adaugat aici pentru ca nu se deosebesc cu nimic de restul.

Si piesa de rezistenta a colectiei iunie 2017: „sacul menajer de 30 de litri”. O piesa rara pe care Georgel a gasit-o cu greu la jumatate de pret, in Dragonul Rosu. Acul acela de siguranta este gandit de un designer si tatuat de in diliu, pentru ca pur si simplu este frumos rau de tot. Si ca au vrut sa faca o agrafa de birou, dar nu le-a iesit.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”