Drga eroule, SUPERLIVIU,
Atatia ani am trait cu teama ca PSD va fi vesnic. Ca voi fi nevoit sa suport limbajul ala populist, promisiunile alea aberante pe care numai un nebun le-ar putea crede. Ca ma voi da cu capul de pereti, ascultandu-l pe Daea sau pe Codrin Nustiucumescu.
Credeam ca PSD e vesnic, aproape ca si Antena 3.
Dar tu, Liviu, ai facut ce n-a mai indraznit nimeni pana acum. Te-ai infliltrat in partid si ai pus bomba in interior. Te-ai prefacut ca te pricepi, i-ai facut pe aia sa vina dupa tine ca oile, apoi le-ai facut praf PSD-ul. BRAVO! Nimeni din afara nu ar fi reusit atat de bine ca tine! Iar la cat ti-o trage Grindeanu zilele astea, cred ca te reneaga si Coalitia pentru Familie.
Liviu, pentru mine esti un fel de Arnold in Terminator, intors in timp sa isi salveze tara. Sau un fel de Bruce Willis in filmul ala cu meteoritul. Sau Jerry, din Tom&Jerry.
Cinste tie, eroule!
Acum, daca ne scapi si de clown-ul ala cu parul rosu de la Craiova si de toapa cealalta, promit sa iti fac cinste cu bere pana la sfarsitul vietii tale politice! Adica inca vreo cateva zile. (nu cred ca dureaza mai mult)
Si, daca tot pleci, te pot ruga sa il iei cu tine si pe Tariceanu? Alt erou al nostru, care a pus umarul la victoria ta.
Ati scapat tara de ciuma!
Mergeti si sarbatoriti… ca meritati! Va asteapta o sticla de vin scump si o sticla de apa minerala, (ca voi asa beti vinul scump, sprit).
Sarbatoarea e la Beciul Domnesc. Bateti la usa, raspunde o doamna, Codruta. Ea sarbatoreste deja.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
