Daca nu am primit de 59 de ori mesajul asta, nu l-am primit deloc:
.
Am si eu un mesaj, cat ce poate de serios pentru cei care distribuie si trimit pe Messenger minunea de mai sus:
„AVETI GRIJA, OAMENI BUNI! NU LUATI ASPIRINA SARACULUI DE LA FARMACII!
Contine unul dintre cei mai periculosi virusi din lume!
Poate ca ati vazut-o, este o aspirina care poate fi stralucitoare si vine in diverse culori, de la rosu, la negru, alb si chiar culoarea pielii!
Daca esti unul dintre cei care distribuie mesajul cu Paracetamolul, trebuie sa stii ca trebuie sa fugi de Aspirina Saracului, mai ales de cea care are dunga de pe mijloc la vedere, pentru ca toate contin virusul numit Fofoloncol 2, cel mai distrugator virus de pe planeta, dupa cartofii de la Mac! Daca iei Aspirina Saracului de la o farmacie de pe centura, s-ar putea ca ea sa contina pana la 300 de virusi recunoscuti pe plan mondial si naspa de tot, care va ataca sistemul paramilitar al organismului.
Cum recunosti Aspirina Saracului? In general, ti-am zis, are un plastic transparent pe ea, de culoare roz sau mov, sa se vada noaptea, si poseda o voce suava, ca si cum ar fi fumat 10 pachete de tigari acum o ora.
-Cinci Euro pentru tine, frumosule!
Da, este primul medicament care vorbeste! Tu n-ai vazut robotii aia?
Daca tot distribui mesajul cu Paracetamolul, trebuie sa stii si ca daca Aspirina Saracului este in casa la tine, si te asteapta chiar pe pat sau pe masa din bucatarie, NU trebuie sa o iei! Pentru ca exista marele pericol sa te inmultesti si atunci se vor inmulti si mesajele astora ca tine si, intelegi tu, lumea va fi un loc mai naspa. Si, in principiu, cu mai multi prosti.
Atentiune! Aspirina Saracului este periculoasa. E caca, e ca si cum echipa ta at lua bataie la fotbal. ACUM da mai departe acest mesaj la 10 prieteni din lista ta, unii cu IQ asemanator, altfel veti avea inca 10 ani de Ion. Daca nu stii ce e ala IQ, nu e nicio problema! Tu doar da mai departe mesajul asta celor care posteaza poze la care trebuie sa scrii AMIN, voteaza PCR din 1946 incoace si care distribuie postarile de fiecare data cand Becali le da premiu o masina. Ei sunt! Da-le lor.
Eu mi-am facut partea, acum e randul tau! Tine minte, Dumnezeu ii ajuta pe toti, le da minte sa invete, dar unii raman mereu prosti.”
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”
