Aveam 15 ani. Tin minte ca am mers cu mama mea la ea la birou, I-a fost teama sa ma lase singur acasa, era ziua ei de nastere si voia sa dea prajituri.
In metrou, un batran ne-a spus sa nu coboram la Piata Romana, ca in centru e miting si o sa fie razboi, ca la Timisoara. Exact asa a zis, „razboi”. Imi amintesc ca tremura tot.
Mama lucra intr-o cladire de pe Magheru, langa Piata Romana, la etajul 5. Dar inauntru nu era nimeni, nici macar portarul, asa ca am lasat prajiturile pe birou si am vrut sa plecam. Cand sa iesim am auzit impuscaturi. Nu ne dadeam seama de unde vin, dar ni s-a facut frica. Ma tinea de mana si imi amintesc ca ne-am apropiat, in varful picioarelor, de geam, tinand un fel de tava la piept, pe post de vesta antiglont. Acum mi se pare stupid, dar atunci mi se parea logic sa facem asa. Dupa cateva minute de zgomote, ne-am facut curaj si, lipiti de perete, am dat usor perdeaua la o parte si am privit pe strada. Absolut niciun om, absolut nicio miscare! Dar gloantele se tot auzeau. Sunete ciudate, ca si cum veneau toate dintr-o goarna.
Am intrebat-o pe mama daca se trage sau e vreo inregistrare si mi-a spus, cu jumatate de glas, ca probabil era de la televizor. Apoi s-a auzit un vuiet. Un amestec de strigate si fluieraturi, dar ciudat, ca si cum ar fi fost inregistrate pe banda. Eram convinsi ca strigatele se aud de la un televizor aflat afara pe un pervaz, la un bloc de langa metroul Piata Romana, si orientat incat sa il auda toti de pe Magheru. (Mai tarziu am aflat ca vuietul se auzise si pe 21, la mitingul lui Ceausescu)
Minute bune au suierat gloantele in jur. Cam la cateva secunde mai zbura unul pe langa noi. Apoi se mai auzea cum cate un geam se sparge si cade cu totul pe strada. Toate astea se intamplau FARA SA VEDEM UN SINGUR OM PE BULEVARD. Ne uitam de dupa draperie si orasul parea pustiu. Tin minte ca, dupa ceva timp, ne obisnuiseram cu zgomotul si chiar nu ni se mai parea deloc periculos. Nici urma de oameni raniti, de lupte. Eram ca la o piesa de teatru radiofonic, nu vedeam actorii si nici scena.
Am stat in biroul de la etajul 5 cateva ore, ascunsi dupa perdea, apoi ne-am facut curaj sa iesim din cladire si am alergat spre metrou. Acolo mai erau vreo 4-5 oameni. Un tanar cu banderola ne-a intrebat daca am vazut vreun terorist, iar o batrana i-a spus ca e unul cu barba si geaca verde, ascuns in cofetaria Casata. Atunci tanarul cu banderola s-a repezit spre iesire si l-am pierdut din ochi.
Am ajuns acasa, am aflat ca Ceausescu a fugit si ca a inceput Revolutia. Si ca la Piata Romana s-au dat toata ziua lupte grele, ca au fost morti si ca orasul e plin de teroristi cu barba. Apoi am aflat ca la Otopeni armata trage in teroristi. Ceva mai tarziu si-au dat seama ca de fapt armata tragea in armata, ca fiecare tabara a armatei fusese dezinformata cum ca in cealalta parte se afla teroristi. Ca si cum cineva avea nevoie de un razboi, de victime.
Habar nu am ce am trait. Cea mai ciudata zi din viata mea! Sunt la fel de confuz ca in ’89. Si am trait multi ani cu impresia ca a fost un spectacol de teatru cu figuratie folosita drept carne de tun. Au murit multi oameni, oameni care au crezut in libertate, care au vrut sa il dea jos pe Ceausescu. Revolutionari adevarati, care n-au mai suportat mizeria aia de regim. Si folositi pe post de figuratie, pentru ca rolurile principale fusesera date. Actorii erau deja la televizor, vezi cazul Iliescu, iar figuratia din strada incasa gloante.
Dar regizorul? Ce regizor a avut piesa asta de teatru? Rus sau american? Sau a fost coproductie?
Ce naibii am trait?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata SINGURA TRILOGIE PREMIATA chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori. Toate trei volumele aici: http://bookzone.ro/produs/pachet-cronici-3volume Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/
Cand vei avea timp sa citesti trilogia lui Cartianu legata de decembrie 1989 si volumele lui Alex Mihai Stoenescu – Istoria loviturilor de stat din Romania, Cronologia evenimentelor din decembrie 1989 si În sfârşit, adevărul….
Coroborate si cu marturiile oamenilor obisnuiti, ofiterilor, politicienilor, militienilor etc. care au trait si au fost implicati in evenimentele acelor zile dramatice, fiecare la nivelul lui, se pare ca regizorul principal ar fi fost KGB, iar trio-ul de regizori locali ar fi fost Iliescu/Militaru/Brucan care aveau nevoie de sange si victime pentru a se erija in emanati ai revolutiei, sa preia fara probleme puterea abandonata de Ceausescu si nimeni sa nu ii conteste. Din aceasta cauza, toti cei care le puteau pune probleme (Ceausescu, Trosca, Nuta, Mihalea etc.) au fost lichidati cat mai rapid posibil.
Dar poate ca la un moment dat in viitor generatiile viitoare vor afla in cele din urma adevarul complet.
Bai, iti spun sincer ca nu am incredere in autor, deci mi-e greu sa iau cartea lui Cartianu ca un adevar. A spus atatea tampenii in spatial public… Poate gresesc, nu stiu.
Mai oameni buni, recunosc ca nu am citit cartile lui Cartianu insa am citit cu curiozitatea unui pasionat de istorie pe Stoenescu. Asta este istoric de profesie si a avut acces – datorita functiilor si legaturilor avute – la documente la care putini muritori de rand au avut acces. Cartea-interviu cu Stanculescu – In sfarsit adevarul si Istoria loviturilor de stat reprezinta un reper in materie pentru cei ce vor sa afle macar atat cat se poate spune acum despre ce a fost in decembrie 1989. Recomand si cartea lui Viorel Domenico – Dupa executie a nins. Sunt niste marturii si niste evidente pe care numai cineva de rea-credinta sau ignorant le-ar putea minimaliza. Toti cei care au scris despre decembrie 1989 (cu exceptia lui Ilescu & Co.) arata ca cei care au comis atrocitatile de dupa 22 decembrie au fost cei din grupul Iliescu. Pana si Dan Voinea se pare ca s-a intors impotriva celor pentru care a lucrat in acele zile.
https://www.libertatea.ro/stiri/social/elena-ceausescu-fost-impuscata-lesinata-cazuta-pe-jos-2-2084511?utm_source=finart&utm_medium=article&utm_campaign=citestesi
Cine doreste sa se informeze despre aceea perioada trebuie sa inceapa cu Stoenescu.
O coproductie de proasta calitate. La care au participat si alti co-producatori… vecini de-ai nostri. Pacat de oamenii care au murit.