„Nu stiu daca sunt ruda cu Stratan, dar daca ma uit prin arborele ginecologic… „

„Nu stiu daca sunt ruda cu Stratan, dar daca ma uit prin arborele ginecologic… Am talentul in mine, poate sa il scoata cineva? Pot sa mai fac fraza asta inca din nou?”
Gaditoare. Romanii au talent. 17 februarie 2017.
Ea e:

Raspuns:
Domnisoara, ca sa va uitati in arborele ginecologic va trebuie o simpla programare la un cabinet. Odata ce ajungeti acolo, il puteti cauta pe Stratan, pe fostul iubit sau pe cine doriti dumneavoastra. Dar cel mai bine e sa il lasati pe medic sa ii caute. Are pozitie mai buna, o sa vedeti.
Am auzit ca in arborele asta ginecologic puteti cauta rude pana la gradul 7. Cam 50-60 de bucati de rubedenii.
Cat despre talent… nu e foarte important sa il scoata cineva de acolo. Mai important e sa il bage, ca acum nu e.

O sa ii raspund si maestrului Cristoiu, care sigur acum se intreaba: „Dar cine le-a dat romanilor arbore ginecologic?” Pun si poza cu el intrebandu-se, ca sa vedeti ca e adevarat:

Maestre, treaba e serioasa si incepe din clasele primare.
Parintii duc spaga invatatoarelor, parfumuri scumpe, bratari si alte lucruri.
Astfel, invatatoarele favorizeaza elevii ai caror parinti dau spaga. Elevii devin mai prosti.
Si asa se nasc arborii acestia ginecologici.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.”