„Nu mai pot, efectiv! Mor! a declarat Benone Ochisor, prezent aseara la miting. „Daca nu simt o carte in palme, daca nu adulmec mirosul ala de carte veche, mi se taie picioarele. Sa se deschida odata bibliotecile ca murim necititi! Abia ajunsesem la litera S la Biblioteca Nationala. Mai am atat de citit… ”
(Inguam photos)
Renato Ultras Gicone: „Am cateva luni de cand nu merg prin biblioteca sa imi aleg carti. Inca putin si ma ofilesc! Era un Kant pe raft, l-am inceput si nenorocitii astia au bagat restrictii. Baaa, huo! Lasati-ne liber accesul la Camus, la Sadoveanu, la Shakespeare!”
Gioni si atat: „Ce sa zic? Am iesit la miting ca s-au inchis bibliotecile. Vi se pare normal? Adica nenorocitii aia au voie sa mearga in mall, dar noi, cei insetati de culura, suferim! Cum a zis si marele Coelho: omul e doar o trestie. Sau Pascal. Vedeti? Nu am apucat sa imi termin cartea, ca as fi stiut! O sa mor prost! Acum sparg o vitrina, de nervi.”
CITESTE! OFERTA:
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
