Continuarea articolului: Obiecte din anii ’80 explicate generaţiei internet (partea a noua)
Prăjitură fagure
Ruda din Romania a prăjiturii belgiene Gauffre de Liege.
O nebunie umplută cu crema din făină si cacao. De altfel, crema aceasta era cea mai populară. Cel putin in Titan.
Se folosea la torturi si la alte 5-6 feluri de prăjituri.
Mancam cel putin 10 fagure la o masă.(Si incă 5 pe ascuns)
Se introducea aluatul in forma de mai jos si se punea deasupra flăcării. (Dacă aveai noroc să ai gaze la aragaz.)
Formă de prăjitură fagure
Unchiul meu, strungar la fabrica 23 August, producea in sectia sa forme de fagure.
Oricat ar suna de ciudat, piesele proveneau de la… tancuri.
Telefon cu fise
Stră-străbunicul smartphon-ului. Doar că nu era prea smart si mergea cu fise. Nu, nu avea internet!
Aveai mare noroc dacă auzeai ceva printre păcăneli.
Prin ’85, stăteam cu orele la coadă la Posta Neptun ca să putem da telefon rudelor.
Le spuneam din Bucuresti: „Te sun joi la 6 seara!” Iar ei se postau in fata telefonului fix si, daca aveau noroc, ii sunai pe la 8.
Nu aveam nimic să le transmitem, discutiile erau de genul: „Suntem la mare. Avem mancare. E vreme bună. Avem mancare. E cald. Avem mancare!”
Acum, că mă gandesc, nu imi dau seama de ce stăteam la coadă.
Diafilme.
Un fel de Cartoon
Network, Animax si Disney la un loc.
Ne strangeam 5-6 copii, făceam intuneric in cameră si le proiectam pe pereti.
Cred ca am văzut „Emil si detectivii” de 500 de ori.
Capac de lapte.
O chestie de staniol care uneori chiar servea drept capac. Destul de rar, pentru că, de cele mai multe ori, era desprins, găurit sau turtit.
Habar nu am de ce am pus această poză aici.
Cumva, cred că e un simbol pentru cei care am copilărit in anii ’80.
Bitter suedez
Vecinii mei il foloseau pe post de medicament pentru gât.
Bunicii mei il foloseau când aveau dureri de spate.
Mi-au dat si mie odata, când mă durea măseaua. Cred că atunci, la 7 ani, am prins gustul pentru Jägermeister.
Nu am inteles nici in ziua de azi dacă era medicament sau doar foloseau pretextul unei dureri ca să tragă la măsea niste bitter.
Părintii mei il foloseau si la petreceri. Numai cu reţetă!
25 thoughts on “Obiecte din anii ’80 explicate generatiei internet (partea a zecea)”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
M-ai facut curios de chestia cu tancurile. Poti sa detaliezi? 🙂
Era o sectie din fabrica 23 August care facea tot felil de piesulici pentru tancuri. Chestiile alea din forma prajiturilor, barele, niturile si toate cele erau componente.
Eu in ’85 aveam telefon acasa. Si nu…nu eram bogati. Eu nu am văzut niciodată coada la telefonul public din orasul meu. Te rog nu te supăra pe mine (si daca te superi, iti trece) dar ori urmaresti o indoctrinare a generatiei foarte tinere, ori esti doar prost. Adica…erai de stateai la coada la telefonul public. Acuma…esti …ma-ntelegi!!!
De obicei, cine zice…
Nu te supara pe mine. Tu poti sa faci un om „prost” cu atata usurinta, dar nu poti sa citesti atenta un amarat de articol? Era vorba de Neptun, ceea ce inseamna ca stateam la coada cand mergeam PE LITORAL.
Acolo nu ne luam telefonul fix cu noi. O sa scriu mai clar data vitoare, special pentru tine. Te-ai suparat? Trece. Putina atentie, inainte sa injuri aiurea.
Un redactor adevarat nu isi jigneste cititorii .. indiferent de opinie! Nu e prima aora cand dezamagesti
Nu sunt un redactor adevarat. Dar nici nu jignesc.
Cristinuta? Esti atenta? Da? Hai mai citeste odata. Asa, bravo, vezi c-ai inteles!
Exact asta „iubesc” la voi!!! Nu poa’ omu’ sa-si dea cu (alta) părere in afara de „super, mega, like” ca sariti ca arsi! Da, la prima citire am trecut si eu peste „Posta Neptun” pentru ca, de denumiri mi se rupe, sincer. Nici măcar n-am vazut ca tel era la mare. Da-mi place ca mușcați, mânca-v-aș!!!
PS – is curioasa daca apare iar poza cu „mister musculo” la profilul meu. Am vazut azi alta ?. Una cu un monstru ???
Muscam numai la cerere:))
Haoleu, unde e muscolo ala? Si eu va „iubesc”. Glumesc.
cred ca saraca nu a iesit din oraselul (sau satucul) ei niciodata….ce sa o mai intrebi daca a fost la mare?Daca-i spui de Neptun zice ca a auzit de planeta asta la televizor la niste vecini (ca ea nici de asta nu cred ca avea).
Cat sa fii de proasta,Cristina draga. Erau cozi la telefoanele cu fise chiar si la tine la tara,draga de tine,dar erai tu prea proasta ca sa le vezi!Si nu mai fa pe altii prosti cand tu esti de departe ….mamica lor!!
???
Se pare ca esti Bucuresteanca, sau poate dintrun centru universitar, sau poate n-ai facut facultatea, oricum nu conteaza. Noi astia din provincie, atat de „prosti” eram ca stateam la coada la telefoane in Gara de Nord. Uneori si la Palatul telefoanelor. E drept ca acolo mergea mai repede (in loc de 3 ore stateai doar 2) da’ decat sa bagam bani la metrou mai bine ne opream la Gara si beam si o bere. Asta se intampla cel putin o data pe saptamana. Incredibil, nu? Ce prosti eram, da multi, vreo 15000 numai in Regie! Asta pana prin ’87, cand au aparut de vanzare la arabi telefoanele alea tip receptor cu taste. Cablurile erau dotate cu niste crocodili (pentru neinitiate, semanau cu niste micute clame de prins parul) cu care ne legam direct la cablurile de la telefoanele publice din campus (2 la numar si care n-au functionat niciodata altfel). Cu un astfel de telefon era dotat cam fiecare palier al oricarui camin. Cat despe cei ce n-au facut coada la telefoane la mare…..
„…”, n-are legătură cu „bucuresteanca”, si eu mi-s, dar DA, făceam coadă la Telefoane, atit la Palatul Telefoanelor din Bucuresti -pentru a astepta sa prinzi un fir si o cabina LIBERĂ, să vorbesti în Provincie; loc din care urlai ca sa poti fi auzit sau îţi împuia capu’ centalista sau TERŢI intrati intempestiv pe fir!!- cît şi la Neptun/Costinesti/Vama/etc, vara, în vacanţă (dar…aveam Vacanţă pe cinste, nene!!)! Le spunem celor rămaşi acasă că, vorba lui Iliuta: „avem mîncare!!!”…Îi programam să stea lîngă telefon, spuinîndu-le că-i vom suna pe la 6 în cutare zi, dar daca reuşeam să vorbim la 8 era deja o realizare de zile mari!! Vremuri faine!! Ne permiteam un ţap cu bere şi o porţie de caşcaval pane, seara, la „Om bogat, om sarac” (Lîngă Ateneu)
cred ca saraca nu a iesit din oraselul (sau satucul) ei niciodata….ce sa o mai intrebi daca a fost la mare?Daca-i spui de Neptun zice ca a auzit de planeta asta la televizor la niste vecini (ca ea nici de asta nu cred ca avea).
Cat sa fii de proasta,Cristina draga. Erau cozi la telefoanele cu fise chiar si la tine la tara,draga de tine,dar erai tu prea proasta ca sa le vezi!
cred ca saraca nu a iesit din oraselul (sau satucul) ei niciodata….ce sa o mai intrebi daca a fost la mare?Daca-i spui de Neptun zice ca a auzit de planeta asta la televizor la niste vecini (ca ea nici de asta nu cred ca avea).
Cat sa fii de proasta,Cristina draga. Erau cozi la telefoanele cu fise chiar si la tine la tara,draga de tine,dar erai tu prea proasta ca sa le vezi!Si nu mai fa pe altii prosti cand tu esti de departe ….mamica lor!!
cred ca saraca nu a iesit din oraselul (sau satucul) ei niciodata….ce sa o mai intrebi daca a fost la mare?Daca-i spui de Neptun zice ca a auzit de planeta asta la televizor la niste vecini (ca ea nici de asta nu cred ca avea).
Cat sa fii de proasta,Cristina draga. Erau cozi la telefoanele cu fise chiar si la tine la tara,draga de tine,dar erai tu prea ocupata sa mulgi caprele ca sa le vezi! Si nu mai fa pe altii prosti cand tu esti de departe ….mamica lor!!
Normal ca aveai telefon acasa dar cand plecai la mare nu puteai sa il iei cu tine.Hotelurile cu telefon in camera erau doar cele scumpe, asa ca daca vroiai sa-ti anunti parintii ca ai ajuns cu bine aveai o singura solutie….mergeai la posta, stateai la coada odata la ghiseu unde anuntai ce numar vrei sa suni apoi asteptai la una din cabine (iar coada) sa iti faca centralista legatura…
Asa este.
Ai putea repune pozele, te rog, ca nu mai apar pe pagina?
Gata.
Prajitura fagure….era preferata mea…:))) mama si acum are aparatul ..
Ai uitat prajitura foi Lica! Si Cristina-noi suntem nostalgici pentru ca perioada aia este a copilariei si tineretii noastre dar era un regim inuman! Eu am stat la cozi interminabile ca „se da ceva”, m-am batut cu vecinii pentru o sticla de lapte si nu am uitat ratiile de zahar si ulei sau celebrele alimentara pline de creveti vietnamezi!
Atunci eram tratati mai rau ca animalele! Cu toate neajunsurile si hotiile prefer perioada asta! Atunci era subuman! Daca iti place regimul te rog fierbinte si emigrezi in Coreea de Nord! Si da, erau rau in acei ani. Sa nu uitati niciodata asta!
Serban Huidu
ps-in Costinesti era un singur telefon public! Pentru a afla daca am intrat sau nu la facultate am stat la coada 3 ore! Si asta in 94!
:))
Nu ca as vrea sa sar in apararea lu Ceasca sau a tuturor lucrurilor negative legate de acea perioada, dar mie una mi se pare oarecum ciudat sa spui ca preferi perioada asta, cu toate neajunsurile si hotiile.. Atunci crezi ca eram tratati ca animalele? Pe bune? Pai si acum, mai Huidu, cum e ? Sa inteleg ca-ti place mai bine sa traiesti intr-o perioada si mai inumana, intr-o lume „dog eat dog”, cum se zice, in care supravietuieste cine poate si cine e cel mai smecher si borfas, intr-o lume in care ti-e frica sa te mai duci la spital ca nu se stie cu ce patogeni te pricopsesti (asta daca nu te scot de-acolo direct cu picioarele inainte), intr-o societate in care nu mai ai siguranta zilei de maine, in care nu mai ai nici macar certitudea ca mancarea pe care o mananci nu o sa te imbolnaveasca mai tarziu pentru ca tara noastra a devenit efectiv „tomberonul” Europei in care se arunca toate dejectiile care nu sunt aprobate pentru consum sau considerate sigure in alte tari, intr-o societate in care politicienii si clasa de conducere te prostesc pe fata (nu pe tine personal, vorbesc in general) si te f**t ca pe ultima curva si tu tot ii votezi, intr-o societate in care tinerii si oamenii capabili si inteligenti sunt nevoiti sa emigreze pentru a avea un viitor mai bun fiindca in tara nu e loc pentru ei, ci numai pentru smecherasi si incompetenti cu pile si bani etc, etc. Asta nu consideri ca e un tratament si mai inuman, care te despoaie de orice urma de demnitate si umanitate? Hai sa fim seriosi, e adevarat ca pe vremea aia erau multe lipsuri si neajunsuri, dar totusi.. macar aveai dracu un loc de munca asigurat, un acoperis deasupra capului si un sistem de sanatate si educatie bine puse la punct. Educatia a fost atat de buna incat toate lucrurile bune si toti olimpicii cu care ne mandrim si pe care sistemul actual nu-i mai sprijina cu nimic, sunt rezultatul direct al acelui sistem care isi mai face simtite efectele si acum. Si nu, inainte sa-mi sariti in cap, nu sunt vreo baba nebuna cu nostalgii comuniste. Am 29 de ani si de 3 ani locuiesc in SUA si n-o sa ma mai intorc in Romania asa cum este ea astazi nici sa ma pici cu ceara. Si nu, pe vremea lui Ceasca nu am facut parte, nici eu nici familia mea, din vreo clasa „privilegiata”, am fost niste oameni de rand, care am trecut prin aceleasi lipsuri si cozi interminabile ca toate lumea. Dar ma rog, presupun ca-mi racesc gura de pomana aici, mi se pare clara treaba ca pentru tine, sistemul functioneaza si esti bine adaptat la el, nu duci lipsa de nimic, iar in conditiile astea normal ca ti se pare ca inainte era un cosmar pentru ca n-aveam toate lucrurile „occidentale” si libertatile de care azi doar cei ca tine pot sa se bucure (cei bine adaptati la un sistem bolnav). Asa ca.. nu mai zic nimic. Ciao
Lasati cearta :)))) de prajitura fagure e vorba aici 🙂 ea e vedeta ! Mama are acasa forma aia si trebuie sa o „fur” :))) si sa o rog sa imi spuna reteta pentru crema. Sau poate o aflu de la scriitor…;)