Olimpic roman: „Pot sa ma aplec sau mi se rupe echipamentul contrafacut?”

Din presa:
„Polițiștii au ridicat, vineri, documente de la sediul Comitetului Olimpic și Sportiv Român și au făcut percheziții la o firmă din Capitală, existând suspiciuni că echipamentele care au ajuns la sportivii ce ne reprezintă la Jocurile Olimpice de la Rio ar fi contrafăcute, au declarat surse judiciare. Gazeta Sporturilor a relatat că echipamentul sportivilor români din lotul olimpic, realizat de firma Kappa, este de proastă calitate, că pantalonii s-au descusut, iar culoarea rămâne imprimată pe piele.”

„Domnilor de la Comitetul Olimpic Roman, sunt un sportiv roman de la Olimpiada. Nu spun cine, ca iese nasol.
V-am scris sa va multumesc frumos pentru echipamentul excelent pe care ni l-ati dat aici in Brazilia.
In primul rand, pantalonii.
Ce se intampla? Eu fac scrima si cand imbracai echipamentul ala obosit era destul de cald.
Inainte aveam o gramada de probleme, ma coceam in el!
Acum, de cand cu noul echipament, nu mai am nicio problema! M-am aplecat o data in vestiar? Pac, o crapatura pe cracul drept.
Am ridicat un pahar cu apa la gura? Pac, o crapatura la subrat! Acum, inainte sa intru in lupta, am deja 5-6 aerisiri in echipament si ma simt excelent.
Dupa o fandare s-a crapat si la fund (ma scuzati), astfel incat nu mai trebuie sa il dezbrac cand merg la toaleta (ma scuzati iar).

Apoi treningul de la antrenament! SENZATIONAL! Inainte sa ajung la Rio mi-am facut un tatuaj mic. Stiti cat am dat pe el? Sute de Euro. Si am suferit, am stat pe scaunul ala si m-au ars cu fierul ca pe cai. Inuman!
Acum, de cand am noul echipament, pe pieptul meu scrie cu litere multicolore APPAK. Ca s-a luat vopseaua direct pe piele. Nu stiu de care e, dar e vopsea buna, ca nu mai ieseeee nici cu sapun lichid.
Abia astept sa port maine treningul pe dos, ca sa am tatuaj si pe inima. K A P P A.
Mica mea problema e ca, daca transpir, se duce vopseaua tricolora de pe casca si ma umplu pe fata de rosu, galben si albastru.
Si ies prost in poze, daca e sa iau medalie.

In rest, domnule Morariu, floreta s-a ciobit putin cand l-am atins pe adversar. A, si i-a cazut  manerul, dar nu e problema ca am lipit-o cu scotch dublu fata.
La celelalte sporturi puteti face si ceva economie, daca tot nu aveti bani:
La tenis se poate cu tigai de teflon in loc de rachete, ca oricum ne luam de acasa sa mai facem un ouţ ochi.
La ciclism, au astia la Rio niste biciclete cu fise date de la Primarie. Totul e sa le aduca pana la ora 22.
Am si o rugaminte de la colegii de la bob: au zis ca, daca tot bobul lor seamana cu un carucior de butelii, macar sa puneti o vorba sa facem din asta proba olimpica. Bob de vara! Borcea antrenor!
Ii rupem! Doar cu bulgarii mai concuram.

Va multumim din inima si va intreb la final: ce naibii fac acum cu pantoful sport din piciorul stang? Ca e lipita talpa cu super glue direct de piele si nu il pot da jos de o saptamana.
E ok daca il tai cu cutitul sau ma puneti sa platesc pantofii?
Ca nu-mi permit, nu am terminat inca de achitat creditul ala de mi l-am luat ca sa imi platesc deplasarea de la Mondiale.”

Un sportiv descusut.

AI CARTE, AI PARTE!

“Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 38 de lei si se comanda online, daca intri pe Bookzone. Cartea este disponibila AICI.

Fragment „Toate titlurile bune au fost date”:
„Stăteam cu mâna rezemată de calorifer, pe la spatele ei, și o atingeam ușor pe piele. Ea se făcea că nu simte că o pipăi și îmi povestea ceva absolut neinteresant despre școală.
-Vrei să o facem acum, Creațo?
A lăsat ușor privirea în jos și s-a înroșit toată.
Mi-am dat seama că există mari șanse ca ea să vrea, așa că am devenit cocoș. M-am aplecat pe vine ca să mă pot uita în ochii ei.
-Creațo… Vrei?
Se vede treaba că era atât de emoționată încât nu putea să vorbească.
-Păi, Baiețică…
-Eu! Patrick Swayze, Creața MEA! Tu, Demi Moore.
În capul meu cânta deja melodia: ”Oh, my love, my darling….”
În sfârșit, a ridicat capul din pământ, iar eu m-am apropiat la câțiva centimetri de gura ei.

Scena sărutului. Urmează scena sărutului!!!
”… i’ve hungered for your touch! Only yoooooou! ”
….
Ea deschide ușor buzele, eu le deschid pe ale mele.
Îi simt răsuflarea. Are miros de Brifcor.

Mă pregătesc de atac cu limba.
Mai am atât de puțin, vă jur! Este cel mai fericit moment al vieții mele.
SUNT CEL MAI BUN! Încă doi centimetri, maxim!
-Când? întreabă nevinovată. Când vrei?
O să o sărut și cu limba, da! Din prima!
„Când?!”… “ CE… când?”
-Când? Întreb nedumerit. Păi… ACUM!
Se uită la mine cu ochii mari și mă împinge ușor.
-La ora asta? Ești nebun, Patrick? Unde vrei să găsim noi lut ca să facem oale la ora asta?!