Barbatii ieseau din bulbucii lacului de la Techirghiol, cu coatele si genunchii dati cu namol si chilotii albi chinezesti lipiti de pulpite. Se mulau pe piele, deveneau transparenti pana ce se vedea stromeleagul prin ei. Care avea. Celorlalti nu li se vedea nimic.
Erau odiosi chilotii aia, iar cei mai multi dintre romani ii foloseau pe post de slipi. Dar nu erau, iar asta era trist.
In afara de chilotarii aia odiosi, erau nudistii. Toti trecuti de 60 de ani, tovarasi si tovarase care, sub pretextul „prindem si noi ultraviolete „, umblau cu partile rusinoase balanganind sau pur si simplu cu meduzele expuse, in asteptarea razelor de soare.
Un unchi, posesor de chiloti albi, ma cara acolo vara. Ajungeam pe la 6 dimineata, cand era inca frig, sa prindem „orele alea bunele”. Odata ne-am intalnit cu un balanganitor, iar unchiul a sarit si i-a zis:
-Buna ziua, tovarase director, ce bine va sta asa! Va prieste!
Ala era gol, cu putin namol pe burta si cu o bluza de trening pe umeri, cum purta Ceausescu. I-a zis:
-E, eu ca eu, dar uite la nevasta-mea ce fericita e!
Cand a vazut-o s-a dus la ea si i-a sarutat mana. Aplecandu-se elegant, ca si cum femeia era imbracata in cea mai faina rochie de seara, desi tot ce o acoperea era o pata neagra pe gat.
-Pentru gat am venit, sunt sensibila. Face bine namolul asta, in fiecare an vin. Dar de ce stati cu slipi? Iti faci prea multe griji, tovarase, si pierdeti toate ultravioletele!
Atunci unchiul meu a facut o chestie care m-a marcat pe viata. Cu o miscare brusca si-a dat jos chilotii si a ramas ca la nastere, facandu-i fericiti pe director si pe sotia sa si nefericit pe mine.
Ani de zile dupa asta ma uitam in jos de cate ori treceam cu masina sau cu trenul pe langa ghiol. Aveam traume. Vedeam chilotari venind cu mainile intinse spre masina, imi imaginam cum tovarasii in cucu gol sar gardul si alearga dupa tren, imi aminteam momentul in care unchiul s-a dezbracat in fata mea.
Ani de zile, peste 20, nici n-am putut sa ma uit spre locul ala. Mi se parea ca e Iadul pe Pamant, nimic atceva.
Ce voiam sa zic… Anul asta, daca avem voie sa mergem la plaja, acolo m-as duce. Nu mi-ar pasa nicio clipa de nimic.
M-as da si cu namol, m-as imbraca in chiloti albi, as sta in cucul gol la soare, m-as lasa inconjurat de mii de pensionari iesiti la vanatoare de ultraviolete. Cui i-ar pasa? Me facem prea multe griji, tovarasi!
Hai sa ucidem guvidu’ ala odata ca sa putem merge la ghiol! Am si eu un vis.
Cititul desteapta! Oferta lunii aprilie:
