Din pacate, vestea cea mai trista din 2017 este ca inca nu exista martisoare cu Mircea Badea.
Daca, totusi, iubita ta este mare fan Badea, ii poti lua un amarat de surogat, 3 lei. Pe Chuck. Nu se compara, dar ii va aduce, cat de cat, aminte de el.
Tot din colectia 2017-martisoarele electronice. Foarte indicate pentru cazurie in care nu ai incredere in iubita si vrei sa o asculti. Contin mini microfoane, despre care ea crede ca sunt carduri de memorie.
In fiecare an, gasiti martisoarele PSD, sau martisoarele rosii, la 2 lei bucata. Sunt cu manelisti, normal.
Particularitatea lor este ca, desi ai impresia ca platesti numai doi lei pe ele si ca sunt suflate cu aur, de fapt sunt doar promisiuni. Te vor pune sa le platesti de doua ori si ti se va spune ca ai inteles gresit: „nu erau cu aur, ci trebuia sa dai ceva de aur cand le cumperi! Li se mai spune si martisoarele bullshit!”
Exista si varianta cu Adrian minune, la 1 leu/bucata. Acestea sunt mai ieftine, fiindca intra mult mai putin material. Totusi, recomandarea mea este ca, daca aveti de gand sa cumparati martisoare cu Guta, Salam sau Minune, sa luati martisoarele de mai jos si sa incercati, pe cat posibil, sa nu va mai reproduceti.
Citeste si: Bate-ti iubita de Valentine’s Day!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
„Când Maria s-a așezat pe piciorul meu am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.
Încă mai cred, la 40 de ani, că ăla este unul dintre cele mai glorioase momente ale mele.
-Stai bine sau sunt grea?
Am ținut-o așa minute bune, în care mi-a povestit o grămadă de bârfe despre cei de la bairam. Cine e împreună cu cine, cine place pe cine și cine cu cine s-a sărutat.
-Tu te-ai sărutat vreodată? o întreb ca și cum aș întreba-o ce zi e.
-Ești nebun? E scârboooos! Dar l-aș săruta pe Dieter! -Dieter?
-Dieter Bohlen. Alooo? Pe ce planetă ești? Modern Talking. Face o pauză scurtă și se mișcă puțin pe piciorul meu.
Îndeajuns încât să îmi intre în fund gâtul unei sticle de apă minerală. Se întoarce la mine pentru confirmare:
-Cu altcineva mi se pare scârbos. Nu?
-… ăăă….
-Tu te-ai sărutat? mă întreabă.
Greu de răspuns. Dacă spuneam că da, eram luat drept
trădător. Dacă spuneam că nu, eram considerat tăntălău. -Cu… cineva?
-Nuuuu… singur! Normal!
O țineam cu o mână de mijloc și am tras-o ușor spre mine,
cu toate că greutatea ei îmi adâncea gâtul sticlei în gaura fundului. Sufeream, dar nu mă lăsam. Era atât de bine să o frec cu mâna pe spate și să o simt în brațe încât nu aș fi renunțat la asta atât de ușor. Nu pentru o amărâtă de sticlă în fund!
O trag în brațe și vreau să mut mâna mai sus pe corpul ei.
Sunt gata să o fac, când o tornadă deschide ușa balconului. Relu grăsanul, transpirat tot, cu două farfurii de mâncare în
mână:
-Băăă! Veniți să vedeți! Repede! Ăștia se mamelesc pe
balcon!
Și s-a dus dracu’ tot!”
