Imaginati-va cel mai bun sampon de acum. Cel care va da volum, va face coafura sa reziste.
Acum, imaginati-va opusul lui.
Se spunea ca inlatura complet matreata. Posibil.
Apoi, mama a descoperit ca este bun si la frecat podele.
Si la lustruit geamuri.
Era bun cam la orice, desi mirosea ca naiba.
bob

Samponul Larex.
Il puneam in apa si il agitam mult, pina facea clabuc.
Apoi, inmuiam un tub gol de pix si suflam.
Destul de rar reuseam sa facem baloane.
Romanii il foloseau, uneori, si la spalat parul.

larex

Pelicanol
Am avut primul pelicanol pe la 4 ani.
La 7 ani am aflat ca se foloseste pentru lipit.
Intre timp l-am mancat.
Nu era rau.
pelicanol

Calut de mare de plastic
Goleam in el toate sticlele de sampon.
Partea enervanta era ca nu plutea si nu statea in picioare.
As fi preferat vaca pentru sampon sau porc. Sau orice alt patruped.
calutsamp

Unghiera chinezeasca
Era colorata, frumusica. La primele 5-6 folosiri servea chiar si scopului: adica taia unghii.
Avea desene cu cocostarci, trestii, evantaie sau alte chestii chinezesti de neinteles
Cand am primit prima mea unghiera, la 7 ani, am fost atat de mandru de ea incat mi-am agatat-o la chei.
Eu nu am fost parte din Generatia cu Cheia de Gat, ci din Generatia cu Unghiera la Gat.
unghierac

href=”https://www.facebook.com/pages/Cronicipebune/972577296097368″>facebook/cronicipebune

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”cronicipebunesilviu iliuta.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

14694827_1839359349641889_73703758_n

11 thoughts on “Partea a cincea: Obiecte ale anilor ’80 explicate generatiei internet.

  1. Roxana says:

    Am avut si eu in scoala generala lipiciul din poza, doar ca borcanului avea un capac transparent si bombat in centru, iar coada lopeticii era dreapta, nu ca un maner de cazma.
    Al meu nu mirosea a cirese (sau a migdale cum am mai auzit), insa era un miros interesant si il am in memorie si acum. Iar de mancat, nu mi-a trecut niciodata prin minte sa-l incerc.
    Ma intreb daca este vorba despre acelasi produs. Ce parere aveti?

Lasă un răspuns