In Centrele de Plasament romanesti moare un copil la 5 zile.
Nu trebuie sa faci investigatii ca sa iti dai seama ca acele lacasuri sunt inchisori. E suficient sa intri intr-un Orfelinat/ Centru de Plasament sau cum vrei sa ii spui.
Produsele gen sapun sau hartie igienica sunt tinute in dulap, sub cheie, paturile sunt pline de rugina si peretii de igrasie.
Nu sunt toate la fel, dar mare parte dintre ele. Si daca ar fi in 10% dintre ele, ar fi extrem de grav.
Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca noi acolo omoram copii. Ca ne prefacem ca ii tinem in viata si, cu cinism, le dam sperante ca vor avea o viata buna.
Un bun prieten, Gabriel, mi-a scris zilele trecute:
„De la noi din Orfelinat nu a scapat nimeni, in afara de mine. Eu, fiind cel mai mic, eram intotdeauna batut de cei mari, iar supraveghetorii nu au intervenit niciodata. Uneori luam bataie de doua ori pe zi. Au fost 6 ani de batai cumplite si foame. Mancam numai cartofi, paine si uneori fasole.
Era sa fiu violat de doua ori, si nimeni nu m-a aparat.
Primeam dezinfectant si spirt pentru rani, numai daca erau foarte grave. Iar sapun la baie am vazut de foarte putine ori, in general cand aveam inspectii.
Am fugit din Orfelinat, am sarit pe geam de la etajul 2, de frica.
Am stat in spital cateva zile, apoi am ajuns in canal. Erau putine locuri in care te puteai ascunde de cei care te agresau, transformati in bestii, asa ca schimbam mereu canalul in care dormeam.
Familia nu m-a primit inapoi, asa ca la 15 ani am plecat de la Iasi la Constanta.
Dupa o perioada grea, am reusit sa intru la scoala si sa lucrez undeva.
Am invatat mult pentru ca stiam ca asta era singura mea sansa.
Am invatat bine o meserie si acum sunt pe mare de 20 de ani. Singurul roman de pe nava, cel mai tanar din companie pe functia mea. Sef de echipaj.
Din fericire, copilul este mult mai citit si mai inteligent decat mine.”
Gabriel
Mi-e greu sa mai scriu ceva dupa randurile lui Gabriel.
As adauga doar ca in Romania sunt acum peste 22 000 de copii institutionalizati si ca intre anii 2013 si 2015 am pierdut 228 de orfani, din diverse cauze. Pentru ei nu iese nimeni in strada.
In adevaratele Penitenciare romanesti moare un copil la 5 zile. Noi le numim „Case de copii”.
Ati vazut vreun Guvern care sa se grabeasca cu Ordonanta de Urgenta pentru ei? Sa fie atat de disperat sa ii ajute, incat la doua saptamani dupa numire sa faca totul pentru a impune Ordonanta? S-a grabit cineva sa ii ajute? Nici PSD, nici PNL, nici PDL… Nimeni!
Nimeni nu a dat doi lei pe ei. Conditiile in care traiesc sunt in continuare proaste, mai proaste decat cele din penitenciare.
Nu, in Romania marea disputa nationala este daca sa eliberam sau nu infractori.
In loc sa ii ajutam pe copii, noi îi omorâm cu zile!
PE EI CINE II GRATIAZA?
PS: poza este cu titlu de exemplu. Citeste si marturia Claudiei.
Citeste si: POVESTI
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro sau telefonic, la numarul 0314382822.
Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.
Cine întreține intenționat niste legende păstrate de dinainte de anii 90?? Casele de copii, orfelinatele in sensul clasic, cele descrise aici au fost desființate de multi ani. Copiii sunt toți in centre mici, căsuțe de tip familial, apartamente de tip familial, asistent maternal. In majoritatea covârșitoare a județelor, DGASPC-urile au accesat fonduri UE, PHARE, etc si exista centre moderne, cu mobilier adecvat copiilor, multe din ele sunt adevărate hoteluri. Căsuțele de tip familial iarasi sunt toate noi, dotate cu tot ce trebuie, intr-o casa stau maxim 10 copii. Mâncarea in tot sistemul este excelenta, banii alocați per copil ajungând cu brio inclusiv pentru a răsfăța copiii cu dulciuri, sucuri, etc. Copiii primesc din belșug produse de igiena, aceste produse stau la ei in bai, in camere, nu încuiate undeva. Tot ce scrie mai sus se refera la vremuri de trista amintire, cand orfelinatele erau lagăre …inainte de 1989. Inainte sa lăcrimați impresionați si sa înjurați cu nesaț verificați informațiile care va sunt „livrate” pe post de adevar, gen articolul asta stupid. In cel mai rău caz, copiii decedați din sistem sunt copiii cu handicap grav, cu diagnostice sumbre, abandonați in spitale de niste neoameni, ca părinți nu se pot numi, preluați de sistemul de protecție a copilului in centre speciale unde se asigura astfel de îngrijire. Nu mor pentru ca cineva ii omoară, sau nu ii îngrijește, sau ce naiba mai sugerează articolul asta mincinos si manipulator…mor bieții de ei din cauza malformațiilor, bolilor grave de care suferă. Ati verificat cumva datele expuse atat de mincinos aici? Suntem constant intoxicați cu minciuni, prostii si invenții de doi lei, menite sa creeze o anumită impresie, aceea care convine unora. Voi ce dati share habar nu aveti ca dati share unei aberații… Nu stiu ce mai pot spune decat ca va indemn sa vedeti voi insiva centre de copii din sistemul de protecție a copilului, ca va indemn sa vedeti căsuțele de tip familial, sa cereți meniul, sa vedeti cand iau masa copiii ce mâncare mănâncă… Si vedeti singuri ca au tot ce le trebuie. Zilnic vin tone de donatii peste tot aproape, pe langa banii multi ce ii cheltuie statul pentru „orfanii” României. Lucrurile nu stau nicicum așa cum sunt descrise mai sus. Sursa celui ce a debitat articolul vietii, baiatul care a livrat povestea a părăsit de mult sistemul de protecție. A descris ce se trăia poate in orfelinatele vechi, inainte de anul 2000. Eu lucrez in sistem din 2002 si nu am vazut așa ceva nicăieri. Dimpotrivă, am vazut proiectele PHARE si cele pe fonduri UE, Norvegiene, etc. care au schimbat cu totul sistemul de protecție a copilului. Se respecta standardele UE peste tot, vin mii de comisii, controale, sute de ong-uri se implica in activități cu copiii…pur si simplu nici 10% din aberațiile de mai sus nu exista in realitate, azi, in Romania. Dar sunteti făcuți sa credeți altceva. Nu stiu de ce, nici ce interes are nenea asta de a scris textul sa publice așa ceva dar e doar o manipulare grosolana si o minciuna gogonata.Eu pot proba tot ce am afirmat aici, cel ce semnează aberația asta insa nu poate proba …nimic din ce susține. Ce am scris eu nu e politic, nu are legătură cu vreun partid, etc. E realitatea din sistemul de protecție a copilului de azi. Ce scrie el, nu e decat mizerie. Va las pe voi sa constatați scopul…
Semnează o angajata dintr-un centru de plasament, psiholog, 15 ani vechime in „sistem”
Zilele viitoare voi publica ceva din prezent. Sunt centre in care sunt abuzuri, multe. Nu e politica, e doar realitate. Scrie-mi pe facebook si iti voi da nume si poze.
Astept si eu informatii concrete pe adresa [email protected] .
Va rog foarte respectuos sa imi trimiteti toate materialele spre studiu si cercetare, pentru a putea lua toate masurile necesare eradicarii oricaror situatii discriminatorii si pentru imbunatatirea totala a conditiilor si a nivelului de viata a tuturor celor aflati in situatiile descrise mai sus ! Vinovatii trebuie sa plateasca si sa fie trasi la raspundere. Astept aceste materiale si documente pe adresa : [email protected] . Va multumesc anticipat !
AM dat mesaj pe facebook.
Doamna angajat la „orfelinat” numele și locația vă rog? nu de alta dar ce frumoasă poveste a-ți spus că aproape îmi vine să vă cred , dacă nu aș fi lucrat în 2009 – 2 ani(colaborator) la Fair-play Constanța..unde se pleca cu sacoșa plină din mâncarea copiilor iar donațiile erau ținute sub cheie..așa că vă rog să nu mai mâncați CĂCAT cu găleata așa cum se mănâncă pe la noi gen Colectiv 2015 ministrul sănătății „avem de toate suntem stăpâni pe situație ” apoi Hexi Pharma și exemplele pot continua cu arși, stocuri lipsă de vaccin pentru copii etc..mizerie și dezinformare este ce scrii tu , aveți curaj pentru numele lui Dumnezeu și lăsați comparațile cu Norvegia etc.
Urât limbaj, „domnule” Dragoș! Are dreptate d-na psiholog! Și eu lucrez în sistem și nu am văzut abuzuri de genul descrise în articol! Am văzut, în schimb, „orfani” care scornesc tot felul de povești lacrimogene pentru a denigra sistemul pe principiul „statul este obligat să ne țină, iar angajații sunt servitorii noștri”!
Știi cât alocă statul pentru un asemenea „orfan”? Peste 2000 de lei. Și mai mult dacă este cu handicap. Copilul tău primește de la stat atâția bani?
Și, spre știință, acești „orfani” de fapt nu sunt orfani, doar un mic procent, majoritatea sunt copii neglijați de proprii părinți. Așa că, înainte de a scrie minciuni presa, anumite ONG-uri (nemulțumite că nu au primit bani de la stat pentru a se da samariteni) și anumite persoane ignorante, ar fi bine să se informeze!
Deci copiii abandonați nascocesc povești pentru a denigra sistemul? Și nu e normal să aibă comportamente de genul acesta atât timp cât nu are cine să le ofere iubire, empatie, educație frumoasă ? Sunt atâția copii cu părinți care fac asta, tot din neglijență, dar un copil organ sau abandonat! Și da, statul e obligat să îi țină și angajații sunt obligați să îi educe, să le insufle valori. Și ce vină au ei copiii că nu sunt „orfani”? Dacă sunt abandonați de părinți nu e tot rău ? Ei ce vină au că părinții nu îi vor, îi neglijează ?
Eu am trait un calvar eram distrus cea ce sa scris mai sus e adevărat. Chiar daca dvs. aveti vechime nu mai contează am trăit si la o casa de tip familial , dar lucrurile nu au fost asa. Angajați de la familia din comuna Bratca a fost bătut si ne bătea dar cand veneau cei de la protecția copilului nici nu ne băgau in seamă. Veneau sa manance si nu le pasă lor de noi. Chiar daca noi ii spuneam lor ce fac dascali de la casa familială. Imi pare sincer rau de Gabriel dar are mare dreptate el.
Si eu stiu cazuri asemanatoare,estd ingrozitor la ce sunt supusi bietii copiii.Ingrijitorii ii pedepsesc si ii supun la la difetite acte sexuale…cei din conducere mint cu nerusinare sa si apere locul de munca…sunt bugetari si primesc salarii frumoase ,eaca acada cu sacosele pline de detoate…rusine sa le fie…ii vede dumnezeu si vor plati fff scum
Treceti prin Braila si intrebati copii de la apartamente sau case de copii… cum sunt tinuti cum se plang… am intalnit si sunt copii abuzati, batuti…iar politia nu face nimic… sunt distrusi psihic… merita ? de ce…??? n-au avut noroc la o familie si trebuiesc batuti? hai lasa-ma! mi-e scarba…
Stimata „doamna angajata in <>” psiholog am senzatia ca traiti intr-o realitate paralela.Recent am vizitat o casa de tip familial.Da,copii sunt aparent bine ingrijiti dar am vazut multa tristete in sufletul lor.Cand termina clasa a VIIIa sunt rupti de cuibul unde si-au facut o lume a lor si dusi unde?Vorbiti de fonduri europene si alte feluri de fonduri ce pretindeti ca au schimbat tot mai putin tristetea…..
,,Orfelinatele ” de tristă amintire nu mai există. Copiii fără părinți sunt azi în centre ale protecției copilului, beneficiază de îngrijiri, hrană, condiții foarte bune de viață, asistență medicală. Cei sănătoşi merg la şcoli şi grădinițe. Mulți dintre ei vin din familii unde violența, foamea, viciile, lipsurile şi neglijarea sunt ceva foarte normal. Da, sunt mii de copii abandonați, din păcate. În spatele lor sunt mii de părinți care uită să-i viziteze sau măcar să întrebe de ei. Dar sunt şi foarte multe mame sociale, asistente maternale, asistente sociale, asistente medicale, psihologi şi educatori care încearcă cu inima curată să țină loc de părinți copiilor ! Nu credeți orice citiți. Cercetați şi vă veți convinge!
Nu scrie fara sa mergi in locurile alea. Toti pareristii scriu pe aici. CIne doreste este rugat sa imi scrie pe facebook si ii dau cinci nume de copii cu care sa vorbeasca. Scoateti capul din nisip, oemeni buni!
Am distribuit aceasta postare.Sunt sigura ca exista inca nereguli in casele de copii,poate nu asa de grave ca pe vremuri.Dar…scrisoarea de mai sus …reclama cartii dv.(de altfel o carte buna)nu are in acest context relevanta.Pe imaginile acestea de coșmar,nu va puteti face reclama cartii.Cu respect!
Intra automat pentru tot blogul. Scuze… nu stiu sa o scot doar pe un articol si nici nu cred ca se poate. Multumesc de intelegere.
Pingback: Pe ei cine ii gratiaza? – DanAndronic
Auzi, cica nu e adevarat si mai e si din 2002 in sistem??!!! pai esti norocoasa d-na psiholog, chiar norocoasa.Intradevar nu mai este cum se spune in articol, dealtfel chiar articolul descrie o etapa unui copil abuzat devenit cineva…deci vorbim de ani de zile, ca doar nu iesea Gabriel din centru direct marinar sef!!! nu stiu, zic si eu!!! Ce spuneti de centrul din Siret? sau va aduceti aminte de niste copii abuzati acum 2-3 ani de catre personalul de la un camin din sect 2 bucuresti? si astea sunt doar ceea ce apare la tv desigur!
Pingback: De citit în drum spre casă - 83 - Georgeisme
Foarte tristă povestea, dar dacă se întâmplă ce ați relatat sunt sigur că ați alertat autoritățile competente ca să puneți capăt acestor lucruri.
Oricum, vă lipsește credibilitatea. Nu trebuia să puneți poze cu Gabriel, nici măcar să-i dați numele adevărat, dar vă invit să spuneți lucruri concrete despre orfelinatul la care se întâmplă așa ceva. Altfel sunteți complice și ar trebui să-i aveți pe copiii ca Gabriel de acolo pe conștiință.
În caz contrar, articolul acesta rămâne unul clasic de dezinformare propagandistă împreună cu pozele de mai sus!
Si cand te gandesti cat amar de timp trebuie sa astepti pentru adoptarea unui copilas! Pana decide cineva din sistem ca exista copilul „potrivit” pentru o familie..acesti copii traiesc fara un pic de caldura sufleteasca! Eu una sant dezamagita!sant sigura ca un copil ar duce-o mult mai bine in sanul unei familii adoptive decat intr-o casa de tip familia ! Pentru ca cine vrea sa adopte un copil nu o face pentru bani o face pentru bucuria de a avea un pic de fericire in plus! Fericirea de a fi parinti! Voi cei atat de buni care lucrati in sistem in casele acestea moderne de copii de ce nu o faceti ca voluntari!?atunci s-ar vedea cata dragoste aveti de dat acestor suflete nevinovate!
s-a mai simplificat procedura de anul asta
Va las un link cu un interviu luat unui tanar iesit din orfelinat sa vedeti ce viata a trait … http://paginadefolos.blogspot.ro/2015/03/povestea-trista-unui-tanar-crescut-in.html
Îmi este Rușine doamna angajata la orfelinat de ceea ce aud din gura dv dacă sau făcut câteva centre moderne credeți ca toate sunt moderne,doamna Draga am lucrat și eu și in centre moderne și in cele vechi dar nu am rezistat mult in nici un centru din cauza colegilor care sunt și erau hoți și nesimțiți, va spun eu cum sta treaba într-un orfelinat fie el modern sau antic acolo se fura de la cel ce spală pe jos la director, copii primesc foarte multe ajutoare și financiare ,hrana,mobila,hăinuțe,jucării,rechizite etc dar ce au din toate astea va zic eu nimic pentru ca acele anagajațe in orfelinat vin cu poșeta și pleacă cu porbqgajul,in loc ca sa primească un pateu de copil se împarte un pateu la 4 copii,in loc sa aibă coșul cu pâine la masa copilul primește doua felii,sunt multe care ar trebui reglementate de la așa ziși angajați ai orfelinatelor, Va zic in sistem nu am putut sta mult Pt ca nu am inima asta sa ii văd chinuiți pe acei copii la acea vreme in loc sa duc salariu acasă le luam acadelele copii și ei erau cei mai bucuroși îmi spuneau mama Mona,eu nu pot vedea cum un coleg fura de la gura acestor copii sau ca ii trimite la cerșit și apoi le ia bani îmi este scârbă ca aveam colegi care abuzau sexual fetele orfane iar in societate aceste javre păreau domni și aveau familii fericite,din cauza lor ajung copii in orfelinate sa nască alți copii,doamna angajata la orfelinat de ce nu zici și partea rea,
Este cam aiurea că se comentează atât fără în cunoștință de cauză și fără empatie față de copiii abandonați. Ce contează că nu sunt orfani, cum spune cineva mai sus, sunt „doar” abandonați ! Nu suferă oricum fără părinți ?? Dar de cei de pe străzi, că văd frecvent copii care dorm pe stradă alături de părinți, cui îi pasă ? În ce țară civilizată s a mai văzut să doarmă copiii pe străzi iarna, pe frigul ăsta și să nu poți sesiza instituțiile statului, că nu le pasă ? Cei care știți voi ce bine e la orfelinat, ați fost la toate orfelinatele să vedeți cum e? E drept că eu nu am fost. E drept că doar am vorbit cu o asistentă maternala, care crește copii orfani alături de soțul ei, care mi a povestit că ea și colegele ei încearcă să facă ceva pt copii și luptă pt ei, deoarece spune doamna, o dată ajunși la orfelinat, nu mai au nicio șansă, deoarece în mare parte acolo sunt condiții grele. Dar decât să se preocupe statul de copiii orfani, de copiii de pe străzi, de educație sexuală în școli, dar ca lumea, ore tot semestrul, nu o dată făcând reclame la produse, decât să se preocupe de spitale, învățământ, se preocupă de deținuți. Nu zic că nu ar trebui deloc, dar de deținuți atât de mult și de orfani deloc? Plus că legea adopției în România e o bătaie de joc, dar cui îi pasă ?