„Sunt Ancuţa din Târgu Ocna,

Acum trei zile, la noi în oraş, treceam prin dreptul unui magazin care vinde televizoare şi electronice.
Am intrat, fratele meu mai mic, Petrişor, este pasionat de calculatoare. Mama nu îşi permite să ni le ia, dar ne place să ne uităm la ele.
La televizoarele de acolo erau imagini de la un cimitir. Apoi o doamnă, Oana, se dezbrăca de chiloţi şi o înjura pe persoana care a murit.
I-am pus mâna la ochi fratelui meu, dar cred că tot a apucat să vadă ceva.
Au apărut imagini dintr-o capelă unde, lângă un sicriu, bârfeau nişte oameni. Spuneau numai lucruri rele.
Tot am sperat că ne uităm la un film, dar, din păcate, erau imagini din România.

Doamna de la magazin ne-a spus că televiziunea la care ne uităm a câştigat dreptul să transmită de la înmormântarea aceea.
Eu m-am speriat şi am început să tremur. Nu am mai tremurat niciodată aşa.
Am început să o înţeleg de ce mâna ne lasă să ne uităm la televizor numai două ore pe zi. Şi doar la desene.

Cum adică? Televiziunile cumpără înmormântări şi le dă la televizor aşa cum ar da meciuri de fotbal, desene sau filme?
Când a murit bunica noastră, noi ne-am plâns durerea zile în şir. Abia am putut scoate câteva cuvinte. Mama este si acum tristă.
Acum, oamenii în loc să îşi plângă rudele, le vând înmormântările? Le văd dispariţia? Profită de ele?
Am întrebat-o pe doamna de la magazin şi a zis că, din păcate, aşa se întâmplă. Dar a continuat să se uite….Nu înţeleg de ce.

Lu Petrişor i-au dat lacrimile.
L-am luat din magazin şi i-am explicat, cu greu, că nimeni nu a încercat vreodată să vândă înmormântarea bunicii noastre.
Are doar 7 ani. Cred că nu o să mai vrea să intre în magazinul acela multă vreme.

În parc, doi bătrânei citeau într-un ziar despre aceeaşi Oana de la înmormântare.
Spuneau că s-a dezbrăcat de chiloţi şi a înjurat-o pe mama sa, în timp ce ea era la Reanimare.
Nu înţeleg, la spital nu se tratează oameni? Nu ar trebui să fie linişte, iar doctorii să vegheze?
Bătrânii spuneau că toată ţara a urmărit transmisiuni în direct din salonul muribundei.
Bunica ne povestea cum, pe vremuri, toată ţara urmarea cum omul a ajuns pe Lună sau cum Nadia a luat 10 la Olimpiadă.
Acum, televiziunile se laudă că transmit din salonul unei femei care stă să moară? Ce lume e asta?! Iar tremur.
Acum o înţeleg perfect pe mama, că nu ne lasă la televizor. O iubesc pentru asta.

Eu sunt mai mare, am 12 ani, dar îmi este milă de fratele meu mai mic.
A auzit aceste lucruri şi este foarte trist. I-am luat, din alocaţia mea, şi îngheţata lui preferată. Dar nu a vrut.
Nu vrea nici să se joace fotbal, nu ştiu ce să îi mai fac.
Acum suntem la verişorul nostru mai mare, la calculator. Nici aici nu vrea să se joace.
O să am grijă de fratele meu să îşi revină acum, dar nu aş mai vrea să văd în viitor aşa ceva la televizor.
De aceea, va scriu dumneavoastră: puteţi face ceva?
Va rog frumos pe toţi oamenii mari, vă rog din suflet!
Pentru frăţiorul meu.”

Ancuţa, Târgu Ocna, 22 aprilie 2015

Suntem oameni mari.
Putem alege să schimbăm postul tv, sigur că avem o telecomandă.
Dar, fără voia lor, cei mici sunt bombardaţi mediatic cu mizerii. Nu ai cum să îi fereşte 24 de ore din 24.

Dacă nu o faci pentru tine, măcar fă-o pentru ei: pentru Petrişor, Ancuţa şi ceilalţi copii.
Înscrie-te la petiţia on line şi dă SHARE.
Pentru o televiziune fără mizerii.
Îţi mulţumesc!

 

13 thoughts on “Pentru o televiziune fără mizerii.

  1. catalina ion says:

    Uite si scimbarea de care vorbeai! Poate chiar va da rezultate si macar stii ca ai facut ceva, ca pana la urma incerci si mori incercand. De obicei, cine persevereaza, obtine ceea ce isi doreste! Daca nu, cu umor si ironie tot vei toca marunt, marunt emisiunile de 2 bani! Succes!

  2. Carmen says:

    S-ar putea sa fiu paranoica, dar cred ca televiziunile sunt o arma folosita la indobitocirea tuturor, dar mai ales a tinerilor. Niciun guvern nu vrea oameni destept fiindca sunt mai greu de manipulat. Ce rol are CNA-ul? O injuratura scapata pe post e mult mai putin nociva decat Maruta sau Simona Gherghe, si totusi astia doi ocupa de ani de zile un spatiu cand tinerii pot fi in fata televizoarelor. Pentru sanatatea mintala a tinerilor as semna petitii, as iesi in strada, dar nu cred ca ajuta. Ar trebui ceva mult mai drastic.

  3. Sara says:

    Sincer, ma asteptam pana la ora asta sa se fi strans mult mai multe semnaturi. De altfel, sunt atat de dezamagita de proprii mei prieteni pe care i-am invitat sa semneze petitia si ce crezi? Mi-am pierdut o ora si putin sa ma uit cati din ei au semnat…Nici unul! Au fost cativa din orasul meu, dar din pacate nimeni din lista mea de prieteni. La inceput le-am acordat circumstante atenuante. Mi-am spus ca sunt printre aia ce nu au vrut sa afiseze numele pe net. Apoi m-am infuriat si m-am gandit ca nu ar trebui sa ne mai ascundem in spatele unor taste, vorbind in van, de aceea nu ar fi trebuit sa procedeze astfel. Ma inclin in fata voastra ca ati vrut sa faceti ceva pentru copiii nostri, iar noi nu putem sa ne rupem cateva minute sa le asiguram moralitatea mentala sanatoasa de care au atata nevoie. O zi buna iti doresc!

Lasă un răspuns