S-a filmat o reclama proasta/scarboasa in Targoviste. Toti patriotii romani s-au pomenit ca ii injura pe strainii nenorociti, mizeriile care ne ponegresc simbolurile nationale. Bun, asa e, dar ei sunt de vina? Sau noi?
Cand filmezi o reclama se intampla asa:
1.Nici dracu’ nu iti cere scenariul cand inchiriezi un loc istoric. Daca inchiriezi si dai bani, poti face filme porno pe Arcul de Triumf. Au facut-o unii la Bran, acum niste ani, daca imi amintesc bine.
2. Chiar daca se mai trezeste vreun administrator sa ii ceara scenariu’ celui care filmeaza, oricum nu e in stare sa il citeasca cinematografic.
3. La cate efecte special se pot face, nici nu e nevoie sa filmeze piticul porno catarat pe turn. Pe bune, pot filma numai turnul separat si apoi sa adauge un pitic porno si doua bunaciuni.
Asadar: reclame ca aia se pot filma aproape oricand, aproape oriunde, in Romania. E suficient sa il vezi pe unul filmand Ateneul. Poate suprapune imadiat, pe cladire, 100 de pitici porno.
Problema e la avocati:
Mai intai, orice om care administreaza un astfel de loc este OBLIGAT sa vada produsul final, sa se asigure ca nu dauneaza imaginii si sa isi dea acordul pentru difuzare.
Si doi: faceti naibii un contract bun! Cu daune uriase, daca reclama ajunge pe piata fara acord. Asa fac toti aia destepti pe afara. Credeti ca pe Turnul Eifel nu au vrut sa filmeze cu Alina Plugaru?
Nu suntem in stare sa citim un scenariu si sa facem un contract bun, dar strainii sunt niste nenorociti! M-am plictisit sa tot dam vina pe altii pentru impotenta noastra.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
