Azi m-am intalnit cu o doamna care m-a rugat sa scriu despre un taximetrist.
Fiind o rugaminte, am spus un “da” cu un sfert de gura. Apoi i-am auzit povestea.
Omul a trait multi ani in Germania si a fost hot. Asta a invatat sa faca de la tatal lui, asta a facut mama lui, cu asta s-a ocupat mai bine de 20 de ani. I se parea normal, era un mod de viata. Locuia undeva la periferia Berlinului, impreuna cu alte familii care traiau tot din furat.
Intr-o seara, a spart un magazin si, cu bunurile in brate, a luat-o la fuga prin parc, cu politistii dupa el. Cel care trebuia sa ii tina de sase, ruda cu el, plecase, se facuse nevazut. Dupa jumatate de ora de alergatura, omul nostru a reusit sa se ascunda si sa scape de urmaritori. Apoi a aruncat ce furase in niste tufisuri, cu gandul ca o sa revina spre dimineata sa le ia. In drum spre casa de la periferie i-a trecut prin gand ca va ajunge in acelasi apartament cu cel care l-a tradat. Si i s-a facut scarba. Se temea de reactia sa, de faptul ca ar fi putut sa il omoare pe nemernic. Si a realizat ca oamenii aia cu care a crescut n-aveau in comun cu el nici macar loialitatea. Si nu a mai mers acasa, a lasat toate bunurile in tufis si a plecat sa doarma in alt parc, pe banca. Asta a fost prima intamplare care i-a schimbat viata.
A doua intamplare, tot din Germania, a avut loc dupa ce s-a angajat. A reusit, dupa o vreme, sa isi faca acte si sa se fie salariat la un patron varstnic. Dupa cateva luni i-a marturisit acestuia ca a fost hot foarte multa vreme, a simtit ca ii poate spune. Spre surprinderea omului, patronul nu l-a dat afara, nu l-a certat, ci i-a dat sa citeasca. L-a obligat sa citeasca o carte pe saptamana, ceea ce la inceput a fost un mare chin pentru ca el nu citise in viata lui nimic. Apoi a devenit o placere.
Peste cinci ani, dupa ce patronul neamt s-a imbolnavit si a murti de cancer, omul nostru s-a intors in Bucuresti. Si nu ca sa fure, ci sa munceasca cinstit. M-a impresionat faptul ca a reusit sa iasa din mediul ala, ca a inteles ca se poate trai si altfel. Vorbim despre un om crescut de hoti, un om pentru care a baga mana in buzunarul altuia era o normalitate, un mod de a trai care i se parea absolut normal. Un om care nu stia altceva, avea un perete in stanga, unul in dreapta, iar intre ei o singura cale: furtul. Iar el povesteste acum ca prin lectura a inteles ca lumea e ceva mai mare decat ce vede el, ca peretii aia doi (expresia ii apartine) se pot muta, orizontul se poate deschide, ca exista si alte poteci. Ca furtul nu e singura cale.
Dar cel mai mult m-a atins latura asta a povestii sale, povestita de doamna cu care m-am vazut: fostul hot, acum taximetrist in Bucuresti, face curse la aeroport, de unde preia medicamente trimise de cei din Germania. In special citostatice, din care i-a adus si doamnei. Iar el o face pe banii lui, fara sa perceapa nici macar un ban bolnavilor, carora le duce pachetul la usa.
Inteleg ca sunt zeci de bucuresteni care beneficiaza de ajutorul sau, iar asta, pentru mine, e mare lucru. Urias. Pentru ca inca nu am acordul sau, nu ii pot spune numele, dar as vrea sa ii multumesc din suflet in numele doamnei, pentru care face mai multe decat face propriul ei fiu. Si ii multumesc si in numele meu, caci povestea lui ma inspira sa fiu mai bun si mai atent la ce conteaza de fapt: oamenii.
Multumesc, domnule draga, si, daca citesti aceste randuri, te rog frumos sa ma contactezi. As vrea sa te cunosc. Ma inspiri si cred cu adevarat ca esti un om mare.
*poza e cu titlu de exmplu
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
