Profetul croat, banii si romanii.

Pentru mine, Braco, vindecatorul croat, este un geniu al marketing-ului. El sau oamenii din spatele lui.
Sa va explic: desi nu a dat niciodata niciun interviu,  Braco atrage anual sute de mii de creduli.
Braco este inteligent promovat, iar el nici macar nu trebuie sa fie convingator cand apare pe scena.
Tot ce trebuie sa faca e sa… taca.

Braco este economist, are 39 de ani si a gasit calea spre aur: tacerea.

La o sesiune de-a lui din Romania s-a intamplat asa:
Romanii au dat 40 de lei pe bilet.
Pentru ca in sala incap doar cateva sute de oameni, au fost programate mai multe sesiuni de privit pe zi.
Spectacolul, momentul miraculos sau cum vreti sa il numiti, se desfasoara dupa cum urmeaza:
Muzica mistica rasuna tare in boxe. Deja, unii romani se simt patrunsi de ea si se ridica in picioare entuziasmati.
Pe ecrane incep sa curga imagini selectate de Poptamas: Cerul, cu scrisuri inaltatoare, locuri cu verdeata, aure, raze de lumina. Si filme. Tot felul de imagini furate de pe Discovery, care te fac sa te simti bine.
Se ating obiecte, oamenii se simt patrunsi de spiritul binelui. Se cumpara si se pupa pietre, oase, hartii, lemne, orice ar putea fi un talisman legat cu ata. Iar cei care nu sunt patrunsi sunt indemnati sa mai plateasca un bilet, la alta ora. Poate ca nu au starea necesara.
Apoi, dupa toate proiectiile, apare Braco, Guru croat, si II PRIVESTE. II PRIVESTE PE ROMANI timp de cateva minute.
Fara sa spuna nimic! Cu niste lumini proiectate pe spate.
Iar oamenilor li se spuna ca ar trebui sa vada culori. Unii chiar vad… luminile sunt colorate.
Unii oameni se simt vindecati de hepatita. Se simt mai puri spiritual, sunt ca si noi.
Altii simt ca incepe sa le creasca un picior, tremura, li se vindeca fisurile anale, femeile raman insarcinate…Iar cei mai multi sunt siguri ca ale e momentul in care toate bolile se vindeca. Iar daca nu reusesc, tot ce trebuie sa faca e sa repete experienta. Iar si iar.
In gandul sau, probabil numara oamenii din sala, apoi inmulteste cu banii dati pe bilet. Braco are deja un palat construit din Onix, dar cred ca intentioneaza sa isi ridice propriul sau orasel.

Doua concluzii:
1. Braco e un geniu. Se vinde excelent, pe spatele credulilor, orice ati spune. In timp ce intereseul pentru vindecatori scade in 3-5 ani, cel pentru Braco e in continua crestere, chiar si dupa 10 ani. In plus, toti se agita, fac spectacol. El trebuie doar sa fure niste imagini de pe internet si sa stea cateva minute pe scena.
La final, dupa momentul privitului, li se mai baga pe gat un DVD de 70 de lei. Pentru ca puterea lui Braco e si pe DVD, nu numai pe scena. Cumparati, deci, cumparati tot ce prindeti!
Cred ca in curand vor scoate si brichete vindecatoare cu el.

2. Acum chiar cred ca Darwin nu a avut dreptate cu Teoria Evolutiei.
Maimutele nu ar face asta.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: Uite cine danseaza vazuta de un hater.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  Pana pe 8 martie transportul in Bucuresti si Ilfov este GRATUIT, iar in tara 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”