Răspunsul Oanei Mizil pentru Marean Vanghelie (1)

Răspunsul Oanei la această scrisoare:

„Mareane, stăncuţa mea,
Roagă pe cineva să îţi citească scrisoarea asta. Ştiu cât de mult îţi obosesc ochii când citeşti.
Gata?
Aşa.
Te ţii bine, păsărica mea?
Am o veste trăsnet: draga mea stăncuţă, vei avea un pui!!!!

Iuuuu! Şi eu am chiuit când am aflat, singură în cadă. Şoferul meu cel nou s-a şi speriat!
Dacă mă întrebi când s-a întâmplat, îţi spun: în seara aceea când ţi-ai concediat şoferul care te-a turnat la DNA!
El a venit la mine supărat, am stat de vorba câteva ore, l-am angajat la mine şi …
…şi apoi am vorbit la telefon cu tine de pe balcon. Cred că atunci s-a întâmplat!
Nu mai contează cum şi când, important e că o să îl creştem împreună şi vom fi fericiţi!
Apoi, când te eliberezi, o să îl creşti şi tu.
Stăncuţa mea, am fost la căminul de bătrâni unde spuneai că ai ascuns banii în saltele.
Nici vorba de bani, doar nişte mărunţiş de câteva milioane euroi, pişate toate. Dar ăştia nu se pun, i-am cheltuit deja pe pătuţ şi pe haine pentru ăla mic. O să îi zic Vanghelică.

Ia spune, cu**a aia de Nuţi Udrea se dă la tine?
Îţi face semn cu mâna la nas, Marian Vanghelie? Ţie îţi face?
Se bagă la duş în acelaşi timp cu tine? Aveţi duşuri comune, fazanul meu colorat? Tu ştii că eu dacă te prind cu alta îţi tăi gablonţul şi ţi-l fac ciucuraşi-cucurasi!
Nu mă face să vin la tine!!!
Mai bine să te ştiu cu bărbaţi decât cu femeia aia!

Am săpat grădina, unde spuneai că ai ascuns banii, dar nici vorba de vreo suma mare. Cam tot ce am găsit am dat şpagă lui Patapievici să îţi scrie o carte pe care să o semnezi tu.
Mă gândesc la tine, să ieşi mai devreme din închisoare. Vreau să îl prinzi pe ăla mic măcar la facultate.
Ştiu că râzi când ţi se citeşte cuvântul „facultate”, dar nu te îngrijora, nu e o înjurătură! O să îi cumpărăm una, aşa cum ai făcut şi tu.
Totuşi, şcoala generala aş vrea să o facă pe bune, apoi cumpărăm diplome de pe net. Am eu card.

Chiar, sper că nu îţi citeşte paraşuta aia de Nuţi, stârcul meu cenusiu! Dacă se întâmplă aşa, îţi iau ouăle din cuib, le dau cap în cap, le bat bine cu telul şi le pun la prăjit! Pe viu, nici măcar nu te anesteziez.

O să vin în camera matrimonială să facem nebunii împreună, dar imediat ce îmi găsesc carnetul de conducere. Apoi trebuie să fac programare la salon, păr şi unghii. Deci, cred că în 2018 te vizitez negreşit.
Abia aştept să ne tăvălim goi prin coji de seminţe şi să faci să se învârtă tavanul cu mine aşa cum numai tu ştii, Mareane! Deşi, acolo cred că nu avem platformă din aia rotitoare sub saltea, nu?
Dacă, totuşi nu reusesc să ajung îţi trimit o poză cu mine. Poţi să o lipeşti deasupra patului sau la baie.

Şi „mie” dor de ţine , Mareane. Uite în ce pijama dorm de când ai plecat, hihi!
Chiar acum beau o şampanie şi mănânc, în cinstea ta, un lobster flambat tras prin seminţe de dovleac.”

A ta lebădă neagră, Uana