O reclama de vis ma urmareste din televizor zilele astea. De fapt, de cateva luni:
O fata, manechin de fel, face doua trei piruete in fata camerei, cum fac toate manechinele care ajung sa joace in reclamele la sampon. Cred ca interviul de angajare e asa:
-Hei, baby, stii sa faci doua piruete?
-Cam una si jumatate.
-Repetam la montaj, dam pe slow motion. Esti angajata pentru reclama la sampon! Mai ales ca ai si ceva par.
Apoi baby din reclama se opreste brusc cu fata la noi, lasa parul sa ii cada intr-o parte, trece doua degete prin el, ca prin coama unui cal, si face o moaca de copil caruia i s-a luat acadeaua. E trista rau, aproape distrusa, zici ca I-a luat foc casa sau i-a luat sponsorul masina. Mai intai ne intrebam de ce naiba e atat de trista (la nivelul de tristate pe care il poate juca ea, normal), dar o voce masculina ne lamureste imediat:
„Tu ce faci daca parul tau iti spune ca e obosit?”
Bang! Acum e clar pentru orice fraier ca mine: fata e suparata pentru ca parul tocmai i-a vorbit.
Apoi vine si Solutia: „daca parul tau iti spune ca e oboist, cumpara samponul X, care cu extracte de bla bla regenereaza etc si reface blu blu de la radacina si tot asa.”
Indraznesc eu un raspuns pentru cel care a scris aceasta capodopera de reclama:
Frate copywriter-ule, daca parul meu imi vorbeste, in niciun caz primul lucru pe care il fac nu va fi sa alerg ca tampitul la Mega ca sa imi iau sampon. In cazul in care carliontul ala de la tampla stanga vorbeste cu mine, mai intai imi sun prietenii sa ii intreb cat am baut aseara. Daca nu e de la bautura, o sun pe mama sa imi spuna ce a pus in sarmale. Dupa aceasta, daca intr-adevar a vorbit cu mine, il iau la intrebari:
-Si ce vrei acum? il iau tare. Vrei sa pleci in vacanta, in pana mea? Te-am luat peste tot cu mine, ma, si acum vrei sa pleci singur?!?!
-Auzi, ma, parule, da’ pe mine ma auzi sa ma vait ca sunt obosit? Iti dau cu peria zilnic, dau o caruta de bani pe sampoane. Eu ma plang, ma, panorama, ca muncesc pentru tine?!
-Da, boss, dupa ce ca te-ai injumatatit in ultimii zece ani si te-ai ingrqsat ca porcu’, acum te mai si vaiti!
Daca nu imi raspunde, draga copywriter-ule, pentru ca parul meu e ceva mai nesimtit, rasuflu usurat si imi vad in continuare de viata.
Dar, daca imi raspunde, sunt doua variante:
-daca are voce de femeie, il tai imediat, sa nu ma auda nevasta-mea si sa dau de bucluc. Apoi iau un Xanax, ma indrept linistit spre pat si sun la Socola sa ma ia cat mai repede.
-daca are voce de barbat, sar peste partea cu taiatul, iau un Xanax si sun direct la Socola.
Asa ca, ma gandeam, daca tot fac drumul pana acolo, draga creator de reclame, nu vii si tu cu mine? Cred ca e loc pentru amandoi in masina. Daca raman eu acolo chiar nu e paguba pentru omenire, dar internarea ta intr-un salon chiar ar face lumea fericita. Te-ar impiedica sa scrii si alte capodopere, iar asta inseamna, crede-ma pe cuvant, oameni mult mai fericiti, care nu vor fi nevoiti sa mai vada reclame idioate. Te bagi?
OFERTA:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.
– Piuu!
– Piuu!
Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:
– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?
– Da, are un deget fermecat.
– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?
– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.
Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.
– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?
Acum este momentul meu să plâng cu muci.
– Până la stele.
– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.
– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.
– De mii de mii de ori, tati?
– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!
S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:
– Voi verifica imediat asta, tati!
– Huh?
– Întinde degetul!
M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.
– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.
– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?
– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?
– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!
Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.
– Piuu!
– Piuu!
Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.
A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:
– Taaaati! Tu mă iubeşti!
Nu m-am putut opri din plâns zece minute.
