Romanii au inventat asfaltul turnat direct pe balegar.

Asa se asfalteaza la noi:

Iata care este „Procedeul romanesc de asfaltare”. Sau: „Cum sa te imbogatesti in 10 pasi simpli”:
1. Se candideaza la o functie cat mai mare, gen Primar. Daca nu avem carisma, ne rugam de neamuri sau lingusim pe cineva ca sa ne ia prin Consiliul Judetean. Buuuun!
2. Odata ajuns in functie de… ceva, incepem sa tragem sfori prin Consiliu. Aflam ce drumuri trebuie asfaltate, intindem antenele, belim ochii in jur.
3. Pregatim si organizam o licitatie de asfaltatori.
4. Avem grija ca la licitatie sa candideze: unchiul Nicu, geamgiu, doamna Stela, vecina lu’ mama, cea cu gogonelele, si Marcel, verisor sofer pe TIR. Toti trei au firme de constructii infiintate cu 2-3 zile inainte de licitatie. Doamnei Stela nici nu i-au iesit actele, dar nu conteaza.
5. Ungem pe cei din Comisie. Foarte important! Trebuie unsi bine, cu uleiuri cu arome de Maldive, Caraibe…
Atentie mare! Nu functioneaza unsul cu ulei de Maldive in Borcanesti. Trebuie sa trimiteti oamenii acolo, in Caribe! Cu tot cu familie, soacra, amanta…
6. Comisia declara castigator pe Marcel si ii dam cam 1,5 milioane de Euroi sa asfalteze si el un drum. Daca merge treaba, ii dam tot judetu’.
7. Marcel toarna asfaltu direct peste balegar. Unele portiuni sunt turnate direct din caruta. Eco suta la suta! Balegar! De aici si vorba: „avem niste sosele de tot rahatul.”
8. Asfaltu’ dureaza cam 5-6 zile. Asta daca avem noroc si nu vine un copilas nebun sa il zgârie cu un betisor.
9. Il certam putin pe Marcel si il penalizam cu 10%. Aproape ca ne gandim sa nu ii mai dam urmatorul contract. Aproape!
10. Luam banii si stam linistiti la cutie cateva luni, apoi mergem la Ministerul Transporturilor si ne promoveaza astia responsabil cu autostrada.
Bafta!

PS: Cat despre voi, fraierilor care cititi… AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRA!

AI CARTE, AI PARTE!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro sau telefonic, la numarul 0314382822.

Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”

Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.