Romanii si Sfantul Selfie.

Sa mergi la biserica in 2018 si sa nu faci cel putin un selfie e ca si cum ai merge la sala si nu ai face live pe Facebook. Pur si simplu nu se cade! Asa cum pana si ultimul prost are pe telefon o aplicatie cu o lumanare.

(poza: Facebook)

Cam asa va fi de Inviere, ca anul trecut:

Unchiul meu se sprijină cu mâna stângă de mine şi cu dreapta de mătuşa mea.
Suntem în curtea bisericii, este Învierea, iar motivul poziţiei sale instabile este consumul exagerat de alcool.
Ca s-o spun pe şleau: este beat mangă, a băut că porcul toată ziua.
La ţară nu e o ruşine să mergi beat la biserică, cel puţin nu la ţară la mine. Singurul miros acceptat mai puternic decât cel de tămâie este cel de băutură.
La drept vorbind, dacă mă puneţi să aleg între cele două mirosuri, cred că prefer băutura.

Să revin. Cam tot satul s-a strâns în curtea bisericii de lângă Căminul Cultural.
Popa cânta, dar nu se aude pînă în fundul curţii. Atunci, doi dascăli mai tinerei scot două boxe pe pervazul geamului termopan al bisericii.
-Ai dracu’ popi, are termopane! imi spune unchiul cu voce tare, întorcând câteva priviri.
-Sst, că a început slujba.”
-Si-a deschis si cabinet stomatologic la etaj, in casa parohoiala!

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Popa cânta, îşi face treaba conştiincios. Printre păcănelile boxelor disting cu greu ceva despre „Galileea…viaţă…ucenicii”.
Se aude o salvare. Jumătate dintre săteni întorc capul înspre stradă.
-Se duce la Urziceni, zice mătuşa. „Săracu’!
-Cine? întreb.
–Cui i s-a făcut rău.  Persoana.” 
–Drob! urlă unul din mulţime. A mâncat înainte de 12 noaptea şi l-a bătut Domnul! 
–Cozonaci”, zice o doamnă dolofană. Că şi de la aia,dacă mănânci în post, te umfli şi pocneşti.
-Miel. 
–Sex.
-Pască.
-E de la băutură, urlă şi unchiul. După care toţi beţivii izbucnesc în ras.
Aşa mi-am putut da seama câţi beţivi sunt. Aproape jumătate.

Sms-uri, telefoane sclipind ca licuricii.
Unii filmează preotul, alţii filmează mulţimea, iar cei tineri se filmează şi se pozează pe ei înşişi.
-Am deja 2 like-uri, la poza cu crucea in spate, să mor ioooooooo! strigă o fată cu decolteu imens.
Primarul vorbeşte la telefon cu voce tare.
Pentru o clipă, am avut impresia că şi preotul a lăsat-o mai moale cu slujba că să nu-l deranjeze.

O urmaşă a indienilor şi-a improvizat un birou de lucru în poarta bisericii.
-Domnu’, doriţi candele la 5 lei?
Ca o corporatistă adevărată, văzând că toată lumea e în curtea bisericii, a pornit cu produsele în mâini printe potenţialii cumpărători. Asta da marketing.
-Lumânări la 2 lei? Seminţe?
–Ce mai aveţi? o întreb curios.
-Carte de rugăciuni cu cruce din beculeţe pe copertă, lanternă, cruci împletite din sfoară de maşină şi mai am patru felinare roşii chinezeşti. Da’ alea se dă repede, trebuie să le luaţi acum.

De la boxele de pe geamul bisericii se aud din când în când frânturi de slujba: „…înviat…şi…dăruind….”
Multe cruci prin jur, executate cu viteză mare de multe batranele.
Cred că, la un eventual Campionat Mondial de Cruci Viteză, am putea fi pe primul loc în lume.
Păcat că nu se organizează!
Pierdem medalii olimpice importante. Sunt sigur că printre babele alea e cel puţin o Nadia.
Mare păcat.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Alt sunet de salvare. Alt „ranit” la slujba.
-De la băutură nu moare nimeni!”, urlă un beţiv. Nici de la curve! Toţi crapă de la mâncare!”
Câţiva beţivi îl aprobă fericiţi, unii chiar râd cu gura pînă la urechi.

Un băiat cu trening nou, care ţine o fată de gât, se uită la mine şi mă întreabă:
-Meserie! Mă, Meserie… 
Am dedus că eu sunt Meserie, prea se uită la mine.
-Meserie, e gagica ta? 
–Da.
-Nu eşti nepotu’ lu ăla cu gard verde din capul satului, de la Bucureşti?”  Şi îmi scuipă o coajă de sămânţă pe haină.
-Ba da… cred. Floare sau bostan? 
–E goji, nu seminţe. Mă ţine în formă, dacă înţelegi. Mişto gagică ai, ţâţe mari, zice. Şi pleacă prin mulţime.

-Veniţi de luaţi…l..m…na! se aude printre păcănelile boxelor.
Primarul lasă telefonul de la ureche şi urlă: „Ia linişte, ba! Ce a zis să luăm?”
Linişte de aur. Câteva secunde toţi înlemnesc, nu se aude nici măcar un SMS.
-Ve..i..i. u..i..a”, păcăne din nou boxele .
-CE, BĂ?! CE?  urlă iar Primarul.

Când la boxe s-a auzit destul de clar cuvântul „LUMINĂ” s-a întâmplat ceva magic: tinerii din jurul meu s-au oprit din selfie şi mestecat gumă, beţivii din urlat şi bătrânelele au îngheţat cu mâinile în aer, la jumătatea crucii.
-LUMINĂĂĂ, BĂĂĂ! ACUM!  dă semnalul Primarul.

Ca nişte lei, ca nişte animale gata să se repeadă la pradă, ca nişte fiare eliberate din cuşcă, sătenii din fundul curţii se năpustesc către biserica.
În câteva secunde, presiunea e atât de mare, încât cei din linia de mijloc încep să cedeze.
Doamnelor si domnilor, asaltul a început. Victoria celor din fundul curţii e aproape!
Cei de lângă preot au fost învinşi demult, pentru că au fost împinşi şi şi-au pierdut poziţiile strategice.
Acum, aproape că îl călăresc pe preot.
A fost o victorie a intregii echipe.

Preţ de câteva zeci de secunde nu mai văd aproape nimic în nimic în jur. Încerc să redau frânturi:
Vreo cinci mâini mă împing din spate, văd brusc o bucată de asfalt, două coate în stomac, ating cu buzele o ceafă de bărbat, un şut în fund, o respiraţie proaspătă direct în nas, două femei mă împing, îmi pierd prietena prin mulţime, un copil urlă, un puşti zice ceva de mama altuia, valul înaintează, îmi pierd unchiul, îmi văd prietena cu picioarele pe sus în cârca unui bărbat, o pierd din nou fiindcă sunt lovit la rinichi şi trebuie să mă aplec, simt mirosul unchiului meu, mă întorc, e în spatele meu şi rade strigandu-le celorlalţi să nu îl gâdile, calc pe ceva. E prietena mea.

În cele din urmă ajung lângă preot, fără voia mea.
Primesc lumină de la o fată cu bluză roz, care mestecă gumă.
-Noi, după aia, mergem la club la Urziceni.” îmi zice. „Te bagi, boss? O iei si pe gagica…
-Aaaa, trebuie să..”
Nu apuc să termin că valul mă ia pe sus şi mă poartă în direcţia opusă. Ţin cu greu în mână lumânarea aprinsă.
De data asta prietena nimereşte în cârca mea, iar eu mă deplasez mai mult în mâini.
Aud prin mulţime :„foc…mi-ai dat foc, scuipă…să se dea pască să ajungă la toţi…nu vreau să ardă biserica ca anu’ trecut…nu bluza mea roz..nu se curată ceara, idiotule!”
Cu greu, ajung la poartă cu lumânarea aprinsă.
E o minune!

Se pare că lumina nu a ajuns pentru toţi, pentru că unii săteni au fost nevoiţi să îşi aprindă o aplicaţie de smartphone cu lumânare.
Cei mai dotaţi au pe ecranul telefonului şi lumânare, dar şi cruce.
-Auzi, nepoate? Cum dracu’ şi-au băgat aia lumânarea în telefon? 
Mă uit la unchiul meu şi nu îi văd lumânarea aprinsă. Cred că a pierdut-o.
-Sssst!”, nu înjura  în curtea bisericii!  sare mătuşa la el. Ce, naiba ai, ma?!” 
–Aşa e, nu ştiu ce naiba m-a apucat!  îşi cere iertare spăşit.
Şi adoarme rezemat de mine şi de gard.
Din buzunar îi iese fum.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK