Sa faci Dreptul la Spiru (Invatamant la Distanta) la 52 de ani si sa dai legi pentru Romania…

E greu! Serios ca e greu. Sa afli ca un nene care a ramas repetent la prima facultate a facut-o pe a doua la distanta si da legi pentru Romania… e greu de inghitit.

Mai bine nu citeam Adevarul: “Nicolicea a terminat Universitatea Spiru Haret, filiala din Drobeta Turnu Severin, forma de „Învăţământ la Distanţă. Un fost profesor de la filiala din Drobeta Turnu Severin a Universităţii Spiru Haret ne-a spus că Nicolicea era student acolo „la nivelul anilor 2008 sau 2009” şi că a urmat doar trei ani de facultate, pentru că a făcut doi ani într-unul singur. „În acelaşi timp făcea aceeaşi facultate şi nevasta, şi fiica lui. Avea atunci 52 de ani. Fostul profesor: „Ăştia de la Învăţământ la Distanţă nu veneau deloc la cursuri, învăţau de unde puteau şi veneau doar în sesiune. Sesiunea dura vreo lună şi jumătate, iar examenele se ţineau doar sâmbăta. Studenţii veneau aici la filială, se aşezau la un calculator şi-şi băgau o parolă. Li de deschidea grila de examen, cu trei variante de răspuns la fiecare întrebare. Corectă era doar o singură variantă, nu erau întrebări în care să fie corecte două sau toate trei variantele. Iar întrebările erau astfel formulate că dacă bifai la toate întrebările doar varianta A, aveai asigurată nota 5. Nota o primeau pe loc, tot prin calculator”.

Sa faci Spiru Haret la Turnu Severin e  la fel de bine ca si cum ai merge in fiecare zi la Sorbona. Daca Sorbona ar fi un birt din Faurei.
Sa faci Invatamant la Distanta e ca si cum ai merge la femei cu p… altuia. Adica nu prea conteaza cine ajunge la intalnire, important e sa ia nota de trecere de la doamna. Sau ca si cum ai face Medicina prin telefon cu o infirmiera de la dispensarul din Vitioara.
Voi va dati seama ca nenea asta, Nicolicea, face legi? Si nu le da la distanta, ne loveste de aproape cu ele. Uite-l, mandru si batos, la tribuna, falnic, ca si cum chiar stie care e treaba:

„Zeci de mii de studenţi s-au văzut în situaţia de a nu-şi lua diploma de absolvire sau de licenţă. A urmat mii de procese, prin care statul a fost obligat să recunoască, totuşi, studiile acestor oameni, câtă vreme a permis şcolarizarea lor, deşi calitatea învăţământului nu era atestată.
Abia în vara anului 2015, ca să stopeze avalanşa de procese, Guvernul Ponta a emis o ordonanţă de urgenţă prin care absolvenţilor aflaţi în această situaţie li se recunosc studiile – indiferent cum au fost făcute.” (Adevarul)

Asadaaaaar: Nicolicea, unul care si-a luat diploma printr-o Ordonanta a lui Ponta,  zice ca modificarile la Legea Justitiei sunt bune. Lui ii plac, seamana cu testele grila de la Spiru, la care avea trei variante de raspuns: A, A si A. si, ca sa nu greseasca, un profesor ii incercuia inainte primul A.
Si lui Iordache ii plac Legile Justitiei, alt geniu cu studii la Universitatea Cambridge. Cu doctoratul dat la renumita Universitate din Balti, am vrut sa zic. (e pe bune)
Acum, daca ii luam pe rand pe cei care sustin modificarile la Legea Justitiei, s-ar putea sa aflam ca de fapt niciunul nu a facut pe bune vreo facultate.
S-ar putea sa aflam ca :
-unul care a facut facultatea prin posta;
-altul care a cumparat-o cu doua cartoane de oua;
-un sofer de interlop, luat de mila pe langa PSD;
– si inca unul care nu a trecut pe la scoala si a trimis secretara sa ii ia diploma
… dau legi pentru Romania. Am alfat deja asta.

Acum serios, s-a ridicat viza de Canada. Cica e in scop turistic, dar cred ca ne descurcam noi cumva. Daca trec legile astea, eu zic sa umplem niste avioane, poate asa scapa si Tarom de faliment. Fiti patrioti, ce naiba!

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

Fragment din carte: :

Verișoara Lenuța scrie de dragoste și amor. Fiorul ei liric i-a impresionat pe toți din sat, de la învățătoare până la profesoarele de toate limbile pe care le-a avut vreodată. Iar talentul ei la narațiune a generat aplauze la toate competițiile naționale la care a participat. Îmi amintesc că, odată, mă aflam pe o scenă din București.
Aveam vreo 10 ani, când o doamnă cu ochelari a spus în microfon, extrem de pătrunsă, cu lacrimi în ochi și pe nas: – Fără Ileana B., poezia contemporană nu ar exista!
Îmi amintesc bine momentul, pentru că imediat am întrebat-o pe mama:
– Cine e Ileana B.? Și ce înseamnă „contemporan”?
Ileana B. e Lenuța. Numele din naștere semăna mai mult a diminutiv, decât a pseudonim demn de talentul ei. Lenuța, o fată cu trăsături frumoase, ca mai toți din neam, cu puțin peste 100 de kilograme de materie bine repartizată, a fost invitată de onoare la Botez. Drept mulțumire, a trimis câte o scrisoare fiecărui om prezent la eveniment:
„Când mireasma iubirii și a duminicii plutește în frumosul București în culori de pastel, când se îngemânează anotimpurile, eliberând în eter o feerie de culori și sentimente, când noaptea părăsește ce e lumesc, iar zorile dau viață, când zorii nașterii a doua ființe minunate s-au ivit, am purces toți la Taina Sfântă a Botezului. Chinurile părăsirii acestei lumi, desprinderea de matcă și de familie e cel mai dureros lucru.”- Ileana B.
Acum, poate nu sunteți familiarizați cu limbajul geniilor și aș risca o traducere: „Duminică, imediat ce am intrat în curtea bisericii, ne-a izbit un miros puternic de flori și de tămâie. În jurul sicriului așezat pe un fel de roabă mai mare, două femei plângeau un mort. De aici și „desprinderea de matcă”, revelată de Ileana B. Celelalte rude stăteau cu capetele plecate, își dădeau coate, se uitau la ceas și fumau pe ascuns. În spatele curții, un bețiv ardea o grămadă de bălegar. De aici și „mireasma iubirii”.”
Scrisoarea, copiată de mâna ei de 60-70 de ori, continua așa (traducerea, în paranteză): „Taina Sfântă a Botezului a fost o încercare neașteptată, deopotrivă pentru cei neinițiați și pentru cei cunoscători. Uneori, cele mai grele răspunsuri vin de unde te aștepți mai puțin.” (Preotul era beat mangă. Rudele mele au început să îl înjure și au vrut să plece. Am rămas pentru că unchiul a spus că „și bețivii e oameni buni.”)
.”