Nu mi-a placut niciodata la circ. „Sa te distrezi!”, imi zicea invatatoarea cand eram mic.
Niste tigri biciuiti si nervosi sareau prin cercuri de foc.
„E amuzant!”
Dar nu mi s-a parut niciodata amuzant un leu care se dadea peste cap ca o pisica.
Cand am crescut si am intrat in menajeria circului, am avut impresia ca intru intr-o macelarie. Zeci de animale, unele murdare, tinute in custi foarte mici, plimbandu-se nervoase fara incetare. Un spectacol grotesc… Un loc mizerabil, in care animalele sunt puse sa repete la infinit niste giumbuslucuri sub amenintarea biciului.
In momentul asta, se pare ca mai sunt pana in 400 de tigri in libertate pe tot globul. Mai multi sunt prin circuri, gradini zoologice si palate de bogatani. Gata sa fie transformati in pisici.
Circul cu animale este un loc care exploateaza suferinta.
(„Doi copii vizitează menajeria circului Struțki. Fram stă nemișcat, închis cu zăvorul, deși nu este agresiv. Acesta visează la zilele copilăriei lui, înainte de a fi luat de eschimoși și vândut pentru circ. Își amintește de peștera unde s-a născut și de ursoaică, mama lui, cu care călătorise pe un sloi de gheață. Pe o insulă, ursoaica simte un miros străin, de om și de câine, înainte de a fi împușcată. De acolo, Fram se trezește pe o corabie, unde marinarul Lars îl botează, după numele corăbiei renumite cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte”). Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare.”) Cine a citit „Fram, ursul polar” va intelege asta cu usurinta. Iar cine nu intelege este rugat sa faca o vizita in menajeria oricarui circ. Orice copil care se distreaza la un spectacol va alege imediat sa le ofere libertate animalelor, daca va vizita acel loc sinistru.
Unsprezece animale ale Circului Globus, intre care doi tigri, au pierit zilele trecute intr-un incendiu. Animale fara posibilitatea de a se apara, de a scapa, ca in salbaticie.
Circul cu animale este o crima!
De aceea va rog sa semnati aceasta petitie. Poate ca onoratii parlamentari o vor lua in seama.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
