Doamnelor, a fi femeie este dincolo de doctrina de partid. In orice structura ati fi inregimentrate, orice convingeri politice ati avea, mai intai de toate sunteti femei.
De aceea ma declar extrem de dezamagit ca dumneavoastra, doamnele din PSD, nu ati luat nicio pozitie publica referitoare la jignirile lui Serban Nicolae. Acest om, colegul dumneavoastra, a reusit sa faca ce nu a facut nimeni: sa aduca in Parlamentul Romaniei un limbaj cocalaresc. A reusit sa jigneasca o femeie in vazul tarii. Iar dumneavoastra nu v-ati dezis de acest comportament meltenesc. Orice om normal ar putea intelege ca il il aprobati, ca vi se pare absolut normal ca unei femei sa i se spuna: „am o poza cu tine facand sex anal.” V-ati gandit vreodata ca asta nu le afecteaza numai pe femeile din Opozitie, ci pe absolut toate femeile din Romania? Ati capatat drepturi, inca mai aveti de luptat si de trecut prin multe pentru a avea aceleasi sanse cu un barbat in societate. Pentru drepturile femeilor au luptat regine, doamne de geniu din Roamnia. Iar acum, acest specimen va da in urma cu 100 de ani si va reduce la conditia de obiecte. Cum tolerati asta?
Sper din suflet ca regretati ca aveti asa un coleg, macar in sinea dumneavoastra. Dar faptul ca niciuna dintre doamnele din PSD nu a facut o declaratie publica in care sa condamne aceasta mizerie, inseamna ca interesul pecuniar si de partid este deasupra apararii drepturilor femeilor.
In lumea civilizata, un coleg de partid cu un astfel de limbaj ar fi fost imediat exclus! Chiar daca dvs. considerati ca Serban Nicole a fost provocat, NIMIC nu scuza mizeria pe care a facut-o.
Sper, doamnelor, sa aveti puterea de a condamna public ce s-a intamplat. Daca nu… ati deschis calea spre un razboi, in care femeile vor fi umilite, jignite si chiar agresate. Ati deschis calea spre o lume a barbatilor puternici, in care femeile trebuie sa stea la cratita.
Si v-ati facut-o cu mana voastra.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
Nu e calea către lumea unui bărbat puternic.
Lumea unui bărbat puternic e lumea în care femeia îi e parteneră, nu servitoare, nu sclavă.
E calea către cocina unor exemplare care nu au ajuns la stadiul de homo sapiens sapiens, cu profunde probleme legate de lungimea organului reproducător și care cred că jignind primesc câțiva nanometri suplimentari.