Scrisoarea unui emigrant catre Orlando.

Mergeam pe strada in Londra. Veneam acasa dupa vreo 11 ore de munca, plus doua petrecute pe drum. Si cum mergeam eu asa spre casa, ca din pacate asta e casa mea acum,  mi-a trecut un gand prin cap:
-Doamne, pentru ce muncesc eu atat de mult, ca un scalv printre straini? Ca sa trimit bani parintilor mei din tara? Ca sa isi repare repede casa, pana nu cade pe ei, ca vine iarna? Ca sa o tin pe fata mea, care are 16 ani, in scoala? Sa o ajut sa isi faca un viitor? Macar aici, daca in tara nu poate. Pentru asta muncesc, Doamne?
Si El mi-a raspuns. In gand, dar mi-a zis. Am avut asa, o strafulgerare:
-Nu, Gabriele! Muncesti ca sa il satisfaci pe Orlando!
Sunt de 8 ani in Londra, nu stiam cine e Orlando. Va dati seama ca am inceput imediat sa caut pe internet. L-am gasit. Si da, asa e!
Am ajuns imediat acasa si i-am spus nevestei sa scoata banii aia de i-a pus in sifonier, pentru zile negre.
-Nevasta! Da-le dracu’ de zile negre! Tara e mai importanta pentru noi. Orlando are nevoie de noi, de banii nostril!
-Who the f*k is Orlando? Ai baut?
I-am explicat cine e Orlando. Imediat sotia mea a fost de acord sa scoata banii din sifonier si sa ii trimita la Ministerul de Finante intr-un plic pe care a scris:
“Aceasta este taxa pentru Orlando. Am muncit 8 ani in UK, am platit impozite aici, dar vrem sa platim si acasa! Vrem sa platim cat de mult cere patria, cat vrea Orlando. PS: aveti atasate actele ca sa ne lasati sa mai muncim 5 ani in UK, domnule Orlando. Ne lasati?”
Apoi am luat banii de pe cardul fetei mele si i-am zis:
-Nu mai mergi la nicio facultate!
-De ce?
-Stii Statul Roman? Ala care ne-a gonit aici pentru ca eu, profesor, muream de foame? Statul ala care m-a facut sa ajung taximetrist in Londra? Statul ala din cauza caruia a cazut la pat matusa ta, pentru ca nu au reusit sa ii gaseasca o programare la RMN pana in martie anul viitor? Il stii?
-Stiu.
-Ei bine, Statul Roman are nevoie de noi! Orlando are nevoie de noi, fata mea!
Iar ea, mare suflet, mare om, asa cum am crescut-o, a zis:
-Daca Orlando are nevoie de mine, da-o dracului de facultate! O sa muncesc la Mc cate 13 ore pe zi, numai ca sa trimit bani ministerului lui Orlando, iar ei sa se poata dupa aia preface ca fac autostrazi si spitale.
Bravo, fata mea!
Acum, domnule Orlando, merg pe jos prin cartier. Stau cu indieni, pakistanezi, chinezi. Si stiti ce fac? Strig la ei, in engleza:
-Baieti, tara voastra va lasa sa munciti in strainatate pentru mai mult de 5 ani. Fiind romani nu o sa mai putem, trebuie sa ii cerem bani lui Orlando! Ma ajutati? N-avem strazi, spitale, iar banii ajung pe la tot felul de corupti, dar… Dati si voi un ban pentru el? Merita acest mare om, Orlando, care a facut atatea pentru noi, romanii?
-Merita! a raspuns un pakistanez. Cum ne-ai invatat tu.
Apoi toti de pe strada mea, in semn de solidaritate, au aprins luminile la geamuri.
-Asadar merita! Sa ii dam ce merita! Ce?
Si toti in cor au zis, exact cum i-am invatat in toti acesti 8 ani:
-Mu******e!

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”