Nimeni nu zice ca omul ala care iese din puscarie nu trebuie ajutat la eliberare. Dar sa primesti pentru 600 de zile de inchisoare in conditii mizere intre 3500 si 5500 de euro mi se pare aberant!
Adica: UN DETINUT=INTRETINERE LUNARA OPLATITA DE STAT, DE 2500 DE LEI+APROXIMATIV 8 EURO/ZI DE INCHISOARE, LA ELIBERARE
Cati dintre dumneavoastra ramaneti cu banii astia dupa ce va platiti hangaralele, dupa DOI ani de munca?
Per total, aceste despagubiri vor costa stautul intre 380 si 550 de milioane de euro!
Domnule Tudorel Toader, am citit in presa Ordinul 2.772/C, publicat deja in Monitorul Oficial. Pe scurt: sunt foarte incantat de conditiile pe care le veti oferi puscariasilor si as avea o mare, mare, mare, rugaminte la dumneavoastra: daca se poate sa imi bagati si mie toata familia la puscarie. Va explic.
1. Normele dumneavoastra:”Camerele de deținere să aibă între una și patru prize de alimentare cu energie electrică.”
Mie masura asta mi se pare normala! Sa aiba si detinutii la ce sa isi incarce telefoanele! Pai altfel cum mai posteaza pe facebook din inchisoare? Ca unu’ tocmai a postat o maanea. Sau cum mai scriu ei pe blog, ca domnul Voiculescu? Dar matusa mea sta intr-un catun din nord, n-are saraca curent, desi a facut sute de cereri. Prima e de prin 1962, iar ultima de anul asta. Daca ii spun ca la inchisoare e fiecare cu priza lui, credeti ca nu se se cere dupa gratii? Se cere! La nevoie fura si o gaina ceva, ca sa o bagati vreo 20 de ani. Ca am inteles ca daca fura cateva milioane de Euro, scapa.
2. Normele dumneavoastra: „Fiecare cameră să aibă, pe lângă priza TV și terminalul radio, un sistem de comunicare de tip interfon.”
Se implinesc, domnule Toader, fix zece ani de cand vecinii parintilor mei, care locuiesc in Titan, tot incearca sa isi monteze interfon la bloc. Dar n-au reusit nici acum sa stranga toti banii. Asa ca sunt convins ca, daca le spun ca la inchisoare au interfon si mai primesc si vreo 8 Euro pe zi sa stea acolo, vor fi tentati.
3. Normele dumneavoastra: „Camerele de deținere nou construite sau modernizate să aibă „cel puțin 2,5 metri între podea și tavan. Si duş cu regulator de temperatura!!!”.
La bunica mea la tara aveau 2,5 metri numai cei mai smecheri din sat. Primarul si inca vreo doi. In rest, astia mai inalti, printre care si unchiul meu, aveau capul plin de cucuie de la lustra agatata in tavan. Asa ca, la primul semn, tot satul o sa vrea la puscarie. Daca le spun ca au şi duş cu regulator de temepratura, vin toti din comuna! la naiba, vin si daca au numai duşi cu apa rece.
4. Normele dumneavoastra: „Saloanele de cazare din penitenciarele-spital nou construite sau modernizate să aibă o capacitate maximă de șase paturi, o suprafață de cel puțin 7 metri pătrați/deținut și un cubaj de 20 metri cubi/pat.”
7 metri patrati de om? Stiti ce reprezinta asta pentru blocurile din Titan sau Rahova, inc are stau si cate trei generatii? Dublu fata de cat au acum!
5. Normele dumneavoastra: „Normele dumneavoastra: Iluminatul de veghe să nu perturbe somnul deținuților.”
Daca tot se poate faca asta pentru detinuti, pot sa va rog sa vorbiti si cu cu doamna Firea sau cu cine face contractele alea pentru iluminatul stradal? E un bec nenorocit, alb, ca un far, pe strada mea, cand uit sa trag draperia imi intra direct in ochi! Sau, daca nu, macar se poate sa fiu lasat sa innoptez din cand in cand la Rahova? E aproape.
Asa ca, domnule Toader, as vrea ca, dupa aplicarea normelor pentru puscarii, sa ma aveti in vedere si pe mine cu o celula din aia smechera, cu interfon. Iar pe vecini si pe cei din neamul meu, ii puteti caza la parter, sa ne intersectam doar la cinematograf. Aveti cinematograf, nu? Piscina?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” 
Eu unul din putinele lucruri la care refuz sa ma gandesc pentru ca mi-e frica sa nu cred ca mai bine dau cu ceva in capul unui om :))