Cu mana tremuranda, Liviu ii intinde cheia:
-Sa ai grija de ea, ca de acum eu plec si suntem saraci, Irinuca. Sa o duci la service o data la 6 luni si, daca se stricva ceva, primesti alta.
Ochii sunt brusc invadati de lacrimi, rujul se intinde in jurul buzelor Irinucai, facand-o sa semene cu un copil care a mancat un borcanel intreg de gem de cirese.
-Nu mai plange, Irinuca! Stiu ca e greu, greu de tot, saracia e nasoala. Eu am mai fost sarac cand m-am nascut. Uite, ia cheile astea de la Fortalezza. Sa ii spui lui Rubinho sa hraneasca papagalii si sa incuie usitele din spate, Irinuca. Telecomenzile sunt in bucatarie, pe frigider. Pe unul din cele 24 de frigidere, Irinuca.
Irinuca se repede la el, il apuca la guler si il saruta patimas.
-Suntem saraci, Livinho! Saraci!
El ii ia mainile in ale sale, apoi ofteaza de s-ar induiosa si un perete de caramida de la fostul CAP din Teleorman.
-Suntem saraci, Irinuca! Iar eu plec 3 ani si jumatate. Nu stiu cum o sa ne descurcam. Acum ia caietele astea. Sunt niste tabelase.
-Eu te vreau ppe tine, Liviu, nu tabelasele!
-Stiu, Irinuca mea! Totusi, tabelasele astea iti arata ce banuti primesti in fiecare luna. Sunt niste oameni aici, au fabric, uzine, unii au orase intregi, paduri. Sunt bogati, Irinuca, nu ca noi. Au miliarde!
-Si ce reprezinta 25, iubire? intreaba Irinuca cu glas tremurat.
-Procentele de la fiecare. Asta ne da 25% din profit, asta 20, asta 40. Noi suntem amarati, iti dai seama cat ai ei?
Irinuca se prabuseste pe fotoliu, isi ingroapa fetisoara in maini si suspina. Cand vede valijoara lui Liviu, care zacea abandonata langa usa de la intrare, izbucneste in plans.
-Ma lasi pe drumuri, Liviu! Ai vrut tu sa fii sarac si cinstit, Liviu! Ti-am zis ca toti fura, dar tu nu si nu! Si acum? Si acum, Liviu? Tu pleci la inchisoare, ca nici nu pot sa pronunt, nevinovat. Iar eu raman saraca, copilul strazii.
Eu unde ma duc cat tu pleci?
Liviu ii saruta manutele de copil, isi lipeste mustata de fruntea ei, apoi ia valijoara de jos. Inainte sa iasa pe usa, se intoarce spre ea, cu ochii pisati total de lacrimi:
-Stiu ca nu e mare lucru, Irinuca, dar atat pot acum. Mai mult n-am. Vezi ca la vreo doua ore de Bucuresti e un judet. Nu e cine stie ce, dar e al meu. Ti-l las tie.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
