Un soricel umbla ca nebunul pe Facebook, pe wall-ul meu, dar si la Kaufland-Curtea de Arges. Asta mic e (sursa- Prifit Argesean):
Cei de la Kaufland au au dat un comunicat cel putin inteligent, poate la fel de inteligent ca acela din cazul micilor de la Odorhei: „va asiguram ca vom relua scolarizarea oamenilor de la acel magazin.”
Comunicat Kaufland:
Tare de tot! E ca si cum merg la restaurant, gasesc vreo patru gandaci in ciorba, iar bucatarul sef vine la masa mea si imi spune:
-Sunteti un client nemultumit, stiu, dar vreau sa va asigur ca totul va fi oookiei! Pentru ca eu chiar maine imi voi relua studiile, voi baga in mine scolarizare la greu! De acum voi sti clar ca nu e voie sa ai gandacei in farfurie, ramasesem corijent la materia aia. Acum zambiti! Va doresc pofta mare!
Acum, am mai multe intrebari pentru cei de la Kaufland:
1. Bine, bine, nu vedeti ca amaratul ala de soricel este absolut bulversat? ( nu mai bulversat decat cei care dau communicate de presa pentru Kaufland). Nu va dati seama ca bietul soricel s-a pierdut undeva intre fleica de porc, coaste si vrabioara? Ma gandesc ca ati putea pune si niste semne mici prin rafturi, la marimea unui dop asa. Niste indicatoare ca sa stie si bietul animal pe unde sa mearga. Sau poate ca e prea scump pentru el, v-ati gandit sa faceti niste carduri pentru soricei? Ca sa pape, sa ajunga mari sobolani! Sau chiar parlamentari.
Follow pe Facebook: Silviu Iliuta
2. Domnilor de la Kaufland, avem un soricel confuz, Chit, dar oarecum multumit si satul. Sa zicem ca duce mancare si acasa, deci avem o intreaga familie soriceasca multumita. Dar la ceilalti soricei v-ati gandit, domnilor? Ce facem cu neamul lui Chit? Ce facem cu poporul lui Chit? Va ganditi ca undeva, afara, numai in Curtea de Arges, sunt milioane de soricei flamanzi? Pe ei cine ii ajuta? Lor cine le da de mancare?
3. Apropo de personalul instruit, mi se pare extraordinara urmatoarea faza:
Adica, ala mic, Chit, zburda prin rafturi, iar doamna care voia sa il prinda purta MANUSI.:)))))
De ce purta manusi? Pentru igiena, normal! Ca si cum, dupa eliminarea lui chit din vitrina, carnea aceea ar mai fi putut fi vanduta in continuare.:)))
Mai, oameni, buni, va spun eu, daca tot retrimiteti personalul la scoala: cand iti intra un soricel in carmangerie, ultima ta grija e sa folosesti manusi! Ultima! Doamna mai avea putin si ii lega o fundita rosie lui Chit, sa nu-l deoache, ca frumusel si sprinten mai era!
4. Daca la carnita e asa, nici nu vreau sa ma gandesc ce este in raftul cu cascaval.
Citeste si : „Tudorele, esti cea mai tare comedie!”
Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipebune
”La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<
