Sunt intr-un spital romanesc si mi-e bine. Citesc toate porcariile si exagerarile de pe internet si nu imi vine sa cred: noi, romanii, chiar ne vaitam din orice, facem din tantar, armasar.
Unde iti mai faci prieteni ca in spitalele romanesti? Stau de trei saptamani aici si mi-am facut atatia amici cat nu si-au facut unii intr-o viata. Chiar acum stau de vorba cu George. E de treaba, desi e putin cam agitat si imi mananca zilnic mancarea. Mai ales branza. Asta ma enerva la inceput, dar, avand in vedere ca oricum asistentele nu trec pe la mine, mai am si eu companie. George doarme sub patul meu. Si asta ma enerva la inceput, dar acum chiar ii simt lipsa si sunt ingrijorat in unele nopti cand nu imi roade salteaua.
Cu medicamentele e bine, nu stiu de ce se tot vaita lumea ca nu sunt medicamente. Eu am un var in Germania care imi trimite fiole, pastile, pansamente. Maine ar trebui sa ma opereze si ma rog sa imi ajunga substantele pentru anestezie la timp. Daca nu.. asta e. Ce, nu s-au mai vazut oameni anesteziati cu cloroform? Sau cu o lovitura mica de dos de palma, ca in filme?
O ruda din Bucuresti mi-a promis un generator, zice ca vine maine cu el. Stiti ce zic? Macar sa aiba curent ecranele alea de arata daca mai respir si daca mai am puls in timpul operatiei. Daca nu, tine medicul minte, ce treaba are?
Romanul se vaita mult, domnule! Ati vazut ce statui frumoase avem la Bucuresti? Printi de Monaco, lupi, niste scriitori de prin America de Sud. Pai zic oamenii ca daca bagau banii aia in spitale era smecherie, aveam macar macare. Apropo de mancare: in spital e foarte buna! Cartofi, zeama, cartofi, varza, zeama si proteine animale.
Apropo de proteinele animale: m-am imprietenit cu cele din salteaua mea, care ma ciupesc zilnic. Cu alea din supa nu am apucat. Cred ca se incearca o terapie orientala, indiana sau ceva, ca aia consuma multi gandacei.
Asistentele sunt foarte dragute si sunt cam una la 4-5 pacienti. Ori 1000. Una dintre ele m-a intors pe o parte acum doua saptamani si jumatate, cand mi-a facut injectia, dar nu am putut sa ii dau niciun ban, ca erau toti in buzunarul pe care stateam. Acum o astept sa ma intoarca la loc si sa ii multumesc.
Va las acum, trebuie fac un efort sa ma intorc singur, sa imi iau patul cu mine si sa cobor doua etaje. Am facut programare pentru analize, inca de cand m-am internat, si trebuie sa ajung la parter. Doar n-o sa vina brancardierii sa ma ajute, nu? Unde ne credem, la spital privat? Ne-am invatat toti puturosi. Daca tot ajung la parter, poate prind si un sul de hartie igienica.
In spitalele romanesti e foarte bine! Da’ nu ma luati in seama, ca uneori sunt e sedative puternice. Cand imi ajung din Germania.
Poza de mai sus e din Dubai, de la un spital de stat. Asa mi-a venit.
INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.
CARTI, DE AICI.
<blockquote
