Fetelor, ieri am fost la salon. Lorinel, make-up artistul meu, mi-a spus:
-Amvai, faaatah, sprancenele nike s-au demodat! Nu stiu cum stai asaaa! Acum se poarta sprancenele fishtail! Treci imediat la pensat! Aaaacum!
Vorbea pe nas si i se zbatea o vena pe frunte, simteam ca il bantuie AVC-ul. Nu l-am vazut asa panicat decat cand am intarziat o luna la injectiile cu hialuronic. Iar cand lui Lorinel i se zbate vena, nu comentezi.
Dupa 4 ore, cand a terminat interventia, aratam asa:
Lorinel era in extaz! Fetele de la salon aplaudau! Cand ma indreptam spre masina toate babele se minunau si isi faceau cruce!
Singura problema a ca cei din familia mea sunt niste tarani. Cand am intrat in casa, soacra-mea mi-a dat cu aghiazma in cap si urla „piei, Satana!”. Stiu ca nu ma iubeste, dar Satana inca nu mi-a zis pana acum. Copiii s-au dus la colt si suspinau. Cand incercam sa ma apropii de ei fugeau mancand pamantul. Sotul repeta intruna, de fiecare data cand ma uit la el: „n-am facut nimic, jur, e doar o colega si atat, nu e mai frumoasa ca tine, doar si-a pus implanturi mai mari!”
guest post de Alina Mirt
Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipeb
”La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<
