ACEST TEXT FACE PARTE DIN CARTEA “Detectiv de Romania” SI NU POATE FI PRELUAT FARA CITAREA SURSEI!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand aud strigatul de la Lidl, “stimati clienti, deschidem casa 4 pentru dumneavoastra”, ma bucur mai tare decat m-am bucurat cand am avut prima iubita, mai mult decat m-am bucurat cand am fost admis la facultate. Azi stateam de 15 minute la casa 2, cu doua bidoane de apa plata in maini, plus cosul plin. Clasic. Din spate ma inghintea un nene transpirat, care isi luase multa bere, iar eu inghionteam fara sa vreau o doamna mai durdulie care se scarpina de zece minute cu servetelele umede pe crestet. Cu tot cu pachet. In fata ei, o batrana si alti romani napastuiti. Mentionez ca pe doamna cu un sugar in brate am lasat-o in fata mea, durdulia a lasat-o in fata ei, dar pana acolo i-a fost. De baiatul in salopeta n-a trecut nici moarta. -Stimati clienti, deschidem casa 4 pentru dumneavoastra. Eu cred sincer ca superspionii rusi sunt hipnotizati, apoi activati la un apel telefonic, cu un cuvant secret. Am vazut eu in filme. -Iuri, lacusta! Si Iuri uita tot cand aude „lacusta”. Uita de casa, de nevasta. O paraseste pe Natasa, i se fac ochii rosii in cap, privirea fixa, si o ia pe coclauri la omorat de americani. Spionii japonezi se activeaza cand maestrul le spune ceva: -Onoarea ta e mai presus de orice. Atunci aia calca totul in picioare, trec peste mese, executa douazeci de chinezi, ajung in baie si trag un seppuku langa buric. Spionii americani pleaca la razboi daca le zici: -America e in pericol. Sa-i vezi pe toti cum se transforma in englezi, in 007, 008, 009 si incaleca elicoptere, sar pe cai, trag cu arma din orice pozitie, plonjeaza cu masina peste garduri. In fine. Avem si noi, romanii, o formula la care ne activam, aproape toti. Care ne face sa pornim la razboi, cu mic, cu mare. Stiti care e? -Stimati clienti, deschidem casa 4 pentru dumneavoastra. Bai, in momentul ala, nenea din spate mi-a infipt doua beri intre coaste, s-a rotit pe calcai si a vrut sa se arunce primul la casa 4. Noi eram la casa 2. Dar el n-a reusit, fiind placat in secunda 2 de baiatul in salopeta, care era inaintea doamnei cu sugar in brate. Un pachetoi de hartie igienica i-a blocat drumul aluia cu berea, el fiind in spatele meu. Eu, prins la mijloc, eram blocat. Ceilalti, nu puteau inainta. Si cand credeam ca asta e tot si ca o sa stam asa cateva minute, pe culoar, lansat in adancime de la casa 6, vine in viteza un baiat cu ocheleari, impins elegant de la spate de iubita lui: -Hai, ma, boule, ca ne-o ia astia inainte! In acelasi timp, pe turnanta, din spatele meu, ocolindu-l pe baiatul in salopeta si cumva printre mine si ala cu berile, se strecoara surpriza zilei: doamna durdulie. In doua secunde, a depasit grupul de loseri de la casa 2 si a intrat in lupta directa cu ochelaristul care venea de la casa 6. Omul n-a avut nicio sansa. Ciocnirea a fost un dezastru pentru el, iar eu cred ca data viitoare o sa se roage sa intre direct intr-un iceberg, ca are mai multe sanse. Acum e liniste. Eu sunt tot la casa 2, cu doua bidoane de apa in mana si unul de bere, care nu este al meu. Hartia igienica se sprijina pe spatele meu, iar pe picioare port mandru cateva fleacuri, de la conserve de hering, pana la mandarine. Domnul cu berea se aduna de pe jos, baiatul in salopeta vorbeste frumos de rudele decedate ale doamnei durdulii, iar batrana din fata isi face multe cruci. Doamna durdulie este fericita castigatoare, prima, la casa 4, iar in spatele ei e deja coada de 5-6 persoane. -Buna ziua, ce ati cumparat? ii zice casiera plutind fericita, fara nicio legatura cu razboiul din jur. Durdulia gafaie, ca dupa batalia de la Oituz, se sprijina de banda, isi frige o palma pe frunte, apoi inchide ochii si zice sacadat: -Mortii ma-sii, am uitat produsele pe banda cealalta!ACEST TEXT FACE PARTE DINTR-O CARTE SI NU POATE FI PRELUAT FARA CITAREA SURSEI!
Stai sa vazi cum este sa ai gemeni in brate si lumea sa se uite chioras la tine ptr ca ocupi mult spatiu.
Sau sa intri lejer in magazin cu caruciorul de gemeni si sa nu poti iesii pe la casa de marcat din lipsa de spatiu. Tu sa impingi in carut, un angajat sa traga dincolo de case iar copiii sa tipe ca azi nu au fost pusi pe banda care se plimba.
Trist.
Pai există și cărucioare înguste de gemeni…..
de ce naiba sa duci gemenii la lidl ?de ce ai teroriza doi gemeni la lidl aia nu inteleg!
Eu n-o mai musc la faza asta de mult.Adica de când am luat teapa.Nu ma stiam vreo campioana la 100 m garduri, asa ca nu prea ma agitam când auzeam ca mai deschid o casa.Intr-una din dati insa, se deschidea chiar casa de langa mine, eram cumva bine pozitionata, si dupa anunt zbang, m-am infipt prima.Dupa mine inca vreo doi.Si stam, si asteptam, aia zice de vreo doua ori deja anuntul, dar casiera ioc.In sfarsit vine una si-si cere scuze ca avut o urgenta.In timpul cat am asteptat-o, la casa anterioara trecuse deja si cine a venit dupa mine in magazin, asa ca a fost prima si ultima data.Pe mine nu ma mai aburesc.
Aceași chestie am pățit la Lidl in Belgia
Tipic pentru romania.
Ne meritam soarta
Omule! Esti bine de tot!
Cat timp oameni ca tine ( ca noi?) vor exista, va exista Romania
A disparaut Imperiul Roman, dar a ramas Roma si… Romania!
🙂
Doamne, cat am ras! Esti tare de tot! Si cata dreptate ai.
Deci nu îmi vine să cred că pentru un text relativ scurt mi-a trebuit un timp destul de lung pentru a-l citi. Și dacă îl citeam pe litere tot îl citeam mai repede. Dar atât am putut sa rad încât nu mai vedeam literele din cauza lacrimilor. Mă opream din citit că să îmi șterg lacrimile și să mă opresc din ras și când într-un final reușeam să mă opresc , începeam sa citesc din nou să văd unde am rămas și mă bufnea iar rasul ăla in hohote și cu lacrimi. Menționez că pe lângă faptul că sunt un cititor al cărților lui Silviu Iliuta (am cronicile unui bărbat vol 1,2 și 3 și 14 zile în izolare), mai lucrez și la Lidl și cunosc în detaliu astfel de situații. Oricum Silviu Iliuta este un autor de excepție. Felicitări și mult succes pe mai departe .
Da’ să vezi cum e la kkaufland că nu mai au case cu operatori, și, ai uitat să iei sacoșă pentru cumpărături. Tre’ să muți toate cumpărăturile înapoi, și să reiei scanarea… Nu îți dă nimeni o sacoșă… Deci „PA” kkaufland de la mall Sibiu.