Stirea despre Vaslui pe care n-o distribuie nimeni.

Distribuiti si stirea asta, toti cei care publicati glume despre Vaslui! Macar asa, ca sa aratati ca sunteti corecti: “Record la Liceul „Mihail Kogălniceanu“ din Vaslui. Aproape toţi elevii din două clase, admişi la Medicină cu medii de peste 9.00.” (Adevarul)

In fiecare zi vad glume despre Judetul Vaslui.
Alba ca Zapada cu o mitraliera, inconjurata de cei 7 pitici din Vaslui….
Betivi, parasute, criminali…
Un coleg, intrebat de unde este, a zis tstins, printre dinti: „Din …Vaslui…ma rog, de pe langa… De fapt, mai aproape de Iasi” Au urmat minute bune de glume despre violatori…
Gata, tot ce e mai rau vine din Judetul Vaslui!
Badea e in calduri, tuna si fulgera. Gadea poarta o fundita alba. Asta va scapa omenirea de violurile vasluienilor!
Analistii lui peste de la televizor, aproape ca folosesc cuvantul „Vaslui” in loc de viol.
In curand se va spune: „Cei 7 au vasluiat-o pe fată!”
Am rezolvat-o! Toata tara e frumoasa si imaculata! E Raiul pe Pamant! Iar Vasluiul e Iadul.
Să mergem cu multimeaaaa!!!! Să iesim toti, toată natiunea româna, cu furci, topoare  la vanatoare de vasluieni!!!! Uraaaaaaa!
Psihoza asta intretinuta de presa, poate ajunge intr-un punct DEMENT: „Esti din Vaslui? Sa iti dau una in cap, inainte sa apuci sa ma violezi!”  Nu mai conteaza ca vorbesti cu un onorabil profesor.

Avem un numar mare de betivi,  multe infractiuni, o economie de doi lei, coruptie, un Guvern ametit si un presedinte apatic….
Cine e vinovat? Vaslui, evident!
E facil să razi de un judet din care nu esti, să il arati cu degetul. Te face sa te simti bine.
„Mama, ce tare sunt eu ca nu m-am nascut in Vaslui!”
Mai conteaza daca este corect sa faci asta, daca este moral?! e..la prima mână.
A pune semn de egalitate intre actiunea a 7 violatori nemernici+ cateva zeci de sustinatori inculti si cei 375.148 de locuitori …e cel putin prostie.
Incultură. 

Simt nevoia sa  demontez urmatorele afirmatii:
– cea mai mare rata a criminalitatii este in Vaslui. FALS
Pe primul loc este Hunedoara. Urmeaza Braila, Mehedinti…Cluj, Sibiu, Galati si Maramures sunt mult inaintea Vasluiului. Bucurestiul are o rata mai mare decat Vasluiul!
-Vaslui este cel mai sarac judet din tara. FALS.
Județele Vîlcea, Teleorman, Mehedinți, Dolj și Galați au cei mai multi someri. Adevarat este ca locuitorii din Vaslui au cele mai mici venituri. Dar nu pentru ca se dau in lături de la muncă, ci pentru ca sunt necalificati si prost plătiti. Aici e mult de discutat, dar esenta este ca nu sunt someri. Muncesc, dar pe bani putini!
-Numai in Vaslui sunt betivi. FALS.
România este în top 5 mondial la consumul de alcool. Nu doar Vasluiul, ci INTREAGA ROMANIE are o problema cu alcoolul! Multi cretini din Vaslui isi cresc copiii cu sticla la gura. Dar…asta se intampla in toata tara!
Ati vazut vreun Guvern sa ia vreo masura de prevenire a fenomenului?! Zero.
Veste: Guvernul nu este in Vaslui.

Aveti, mai jos, cateva personalitati nascute in Judetul Vaslui.
Vi-l imaginati pe Cuza aproband un viol?
Sau pe Elena Farago sustinand pe facebook un violator?
Poate…pe Vlahuta infigand un topor in cap unui consatean?
Nici eu.
Asa ca, ganditi-vă de doua ori inainte de a arunca cu pietre in 375.148 de oameni din cauza a catorva zeci de imbecili.

• Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) s-a născut la Bârlad, judetul Vaslui, şi a fost primul domnitor al Principatelor Unite, Moldova şi Muntenia. A murit în exil, la Heildelberg;
• Elena Cuza (1825-1902) Doamnă a României, soţia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Soleşti, sat vasluian aflat în proprietatea familiei sale, ramură a cunoscutei familii Rosetti;
• Mihai Kogălniceanu (1817-1891) a fost un mare om politic, orator neintrecut, istoric, scriitor. S-a născut la Iaşi dar a petrecut mare parte a copilăriei sale la moşia părinţilor din satul Râpi, din judeţul Vaslui, sat care astăzi îi poartă numele.
• Elena Farago (1878-1954) scriitoare născută la Bârlad;
• Gheorghe Focşa (1903-1995) s-a născut la Şuletea, în judeţul Vaslui şi a urmat Liceul “Cuza-Vodă” din Huşi. Afost etnograf cu merite deosebite în fundamentarea teoretică şi realizările practice ale muzeografiei româneşti. Timp de 30 de ani a condus Muzeul Satului din Bucureşti ;
• Alexandru Philippide (1855-1933) lingvist, academician, născut la Bârlad într-o familie de vechi intelectuali;
• Emil Racoviţă (1866-1947) biolog, academician, născut la Iaşi, a fost legat în permanenţă de satul Şorăneşti, din Vaslui, unde se afla moşia părinţilor săi de neam domnesc;
• Theodor Rosetti (1837-1923) om politic, academician, licenţiat în drept, născut la Soleşti, din judeţul Vaslui, a fost fratele Elenei Cuza
• Elena Ghica– prima actriță în limba română pe o scenă românească
• Valentin Silvestru (1924-1996) scriitor, născut la Rebricea, în judeţul Vaslui;
• Constantin Tănase (1880-1945)actor, creatorul teatrului românesc de revistă, s-a născut la Vaslui ;
• Nicolae Toniţa (1886-1940) pictor, născut la Bârlad ;
• Alexandru Vlahuţă (1858-1919) scriitor, academician, născut la Pleşeşti, sat vasluian care astăzi îi poartă numele ;
• Dimitrie Bagdasar (1893-1946) medic, academician, originar din Roşieşti, Vaslui, a studiat medicina la Bucureşti şi în SUA, unde s-a specializat in chirurgiea sistemului nervos ;
• Nicolae Milea Spătaru (1636-1708) cărturar, născut la Mileşti, sat dispărut de lângă Fereştii de astăzi.
• Victor Ion Popa (1890-1946) scriitor născut la Bârlad ;
• Ştefan Procopiu (1890-1972) fizician, născut la Bârlad.

Oamenii din Vaslui nu sunt niste violatori si nici niste ingeri. Sunt doar romani. Nu sunt nici mai rai, nici mai buni decat noi, cei nascuti prin alte părti.

Ps: Sunt bucurestean. Am simtit sa scriu acest articolas, dupa ce un amic m-a intrebat: „De ce nu faci si tu glume cu Vasluiul? Băscălii cu violatori si betivi. Nu vezi ca prind? Sunt la mare moda…ce dracu’!”

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la