Teodosie: „Eu botez bebelusii numai in apa rece”

Nu mai comentez nimic. Acestea sune declaratiile lui Teodosie facute la Tuca;
„Eu botez numai in apa rece. Instinctul copiilor e mai prudent. Toti copiii botezati in apa rece nu mai racesc”.

„Am botezat sute de copii. Sunt mai multe circumstante neclare inca. In primul rand, este un copil prematur, de opt luni. M-am interesat la medici. Copiii nascuti la opt luni sunt cei mai sensibili”, a spus IPS Teodosie.

„Este intr-adevar un accident. Preotul are experienta. Nu stiu cine a sugerat sa botezi copilul cu fata in sus. Eu mereu ii pun mana la fata, ii acopar urechile, gura si nasul, nu mai poate sa intre apa. Atunci nu este niciun pericol”, este de parere Artiepiscolul Tomisului.

Despre schimbarea canonului in acest caz, IPS Teodosie a spun ca acest lucru nu se poate face.

„Acea cristelnita reprezinta mormantul lui Hristos si acolo ramane pacatul stramosesc. Noi implinim prin aceste gesturi o menire simbolica exceptionala”, a explicat IPS Teodosie.

„Acum cativa ani a fost inecat un copilas cu lapte. Asteptam rezultatul autopsiei. Nu avea cum, din gestul pe care l-am vazut, sa inghita 100 ml de apa. (…) A murit cu lapte. Parintii l-au hranit in exces. (…) Nu este imposibil sa nu se fi intamplat la fel si acum”.

.
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”