„Mami, te rog să îmi arunci pătuţul din camera. Pătuţul meu în formă de maşinuţă, pe care l-am primit anul trecut când am împlint 8 ani. Nu-l mai vreau şi de acum o să îmi pun salteluţă direct pe podea. Azi am fost azi cu bunicul la plimbare pînă în capătul satului. Am ajuns tocmai pînă în poieniţa aceea din pădure, unde am mers acum două veri cu tine şi cu tata. Bunicul mi-a spus că sunt suficient de mare şi nu mai trebuie să mă care nimeni în cârcă. Şi am făcut tot drumul pe jos! Să-i spui lui tati că poate fi mândru de mine! Mai ştii stejarii cei plini de ghinde prin care săreau veveriţele? Unii aveau peste 100 de ani, mai bătrâni decât bunicul. Tu mi-ai spus că acolo locuiesc Chip şi Dale, preferaţii mei. Într-o zi, chiar mi s-a părut că îl văd pe Chip, cel mai închis la culoare. Îşi căra ghinde în căsuţa lui din copac. Am alergat cu sora mea printre copaci şi ne-am jucat v-aţi ascunselea. Era atât de frumos! […]