Ce ne mai izbeste in simtul estetic si in moalele capului.
„Splendoare la geam” si „Visul doamnei Firea”. Doua creatii semnate de cineva cunoscut, nu ii stiu numele. Par bolnavi, dar nu sunt. E de la bautura si din cauza ca nu au mai ramas bani de machiaj.
Noile camasi de noapte pentru fostii barbati. Merg perfect cu papuceii flocosi si cu castrarea.
Nimeni nu stie ce dracu e bebelusul urias de mai sus. Eu am scapat berea pe mine, iar acum ma rog sa nu intalnesc in viata mea asa ceva pe strada.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
DE MAINE, JOI, 13 IULIE, SE POT FACE PRECOMENZI PENTRU „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
Mie nu imi vine sa cred ca barbatii din pozele de mai sus au imbracat acele tinute care pe langa faptul ca nu ii reprezinta( e de inteles de ce) mai au si tupeul de neinteles sa pretinda ca lucreaza pentru casele de moda. Dar nu e numai vina lor, ci si a artistilor fara pic de talent si inspiratie care au ales tesaturi fine si si-au batut joc de meseria lor, de barbateii carismatici ca un porcusor de guineea cu o lamaie in gura si mai ales de cei care vin la aceste prezentari. Banii puteau fi investitii, nu aruncati la gunoi. A da si mai au si pretentia sa ne spuna noua, oamenilor cu ceva neuroni ca aceasta este de fapt arta vestimentara…