Florin, 28 de ani, masterand Harvard: „Si acum ce sa fac? Sa mai pierd un an de zile pe aici, pe la Harvard, sa ajung superpregatit in Economie ca sa ce? Sa ma intorc in Romania si sa nu se aplice nicio regula economica, in afara de aceea a pilelor? Sa caut pile ca sa ma angajez functionar la vreun minister? Sau sa muncesc intr-o multinationala, 20 de ore pe zi? Nu mai bine ma mut eu la Videle, ma angajez frumos la Caminul Cultural si astept sa ma vada si pe mine cineva? Va spun, peste 6 luni, cand schimba astia ministrii, acolo se vor uita pentru prima data, ajung cel putin ministru la Sanatate. Are cineva numarul domnului Dragnea sa ii spun ca m-am intors?”
Cristina, 24 de ani, anul IV la Cambridge: „Ce proasta am fost! Cat ani de viata am pierdut studiind Medicina! Eu sunt chiar din Videle, unde a lucrat si doamna Vasilica. Orasul arata groaznic, caini peste tot, jeg, blocuri scorojite, dar ce conteaza? Cei din Bucuresti considera ca in Teleorman, care e cazut total, sunt oameni care au facut treaba? Da! Ma mut inapoi la ai mei, ma angajez vanzatoare la paine si astept sa ma puna astia la Ministerul Sanatatii! Propun Videle-Capitala Culturala Europeana 2018!”
Doru, 26 de ani, studiaza dreptul la Sorbona: „Dreptul la Sorbona? Am fost atat de dobitoc! Trebuia sa merg la Balti, in Moldova, ca ministrul Justitiei. Si am vrut, dar mi-au spus toti prietenii ca in Moldova se trec examenele pe oua. Acum imi bag picioarel in Sorbona si ma intorc la Videle, ma angajez la vulcanizare la unchiu’ si stau acolo, pregatit sa preiau ministerul. A, normal ca fac si studii la Balti, prin corespondenta.”
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
