A APARUT Click pe poza:
Cu autograf?
Ma certa acum o vreme un fost amic de prin America. El fan convins Trump. Acum, cand sustinatorii lui Trump au luat cu asalt Capitoliul ca sa impiedice instalarea lui Biden, mi-a scris iar: „e un presedinte fals, ales prin frauda, o dictatura! Merita alungat cu pietre!!!”
Acum ceva vreme, mie imi parea a fi un om normal. Mai o gluma, mai o bere, puteai discuta cam orice. De cand cu Trump, omul a devenit radical. Posteaza numai „jos Biden, jos hotii! Trump e alesul!” E o forma de fanatism ingrozitoare, care mie imi aduce aminte clar de fanatismul teroristilor. Parca-l vad cum i se duc ochisorii peste cap, pupa poza lui Trump si face poc pe peluza Casei Albe.
Nu e nicio dovada de fraudare a alegerilor. Numai aberatii, respinse de tribunal. Mai mult, au aparut inregistrari cu Trump urland la unii de prin Georgia sa „ii aduca 11 000 de voturi ACUM!”
Va dati seama ca nebunii aia au incercat sa omoare democratia in America, cu vant din spate de la cel mai mare clown-presedinte pe care putea sa il aiba vreodata acest stat?
De un fir de ata atarna democratia. Cand masa de fanatici e destul de mare, democratia se duce intr-o clipa.
Amicului i-am zis azi ca aia-s nebuni. Mi-a raspuns: „bine fac! Sa treaca la violenta!”
L-am blocat, dar asta nu rezolva nimic. Cum ajung oamenii asa? Ce le ia mintile?
A APARUT Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ne intoarcem in prezent
Ionel deschide gura, iar palma il loveste peste cap. Timpul se dezgheata, oamenii isi scuipa semnitele pana la capat, iar berea curge pe gatlej.
-Mami! a inceput sa planga Ionel. De ce a imbatranit Batman in halul asta?
Mama sa nu a stiut sa ii dea un raspuns bun, de aceea i-a carat inca o palma dupa ceafa.
-Tati, e Batman! Dar cred ca vine din viitor ca e batran.
-Nu e Batman, ma, prostule, nu vezi ca nu are Batmobilul? i-a raspuns ta-su.
-Dar ala de acolo ce e? ii arata Ionel un Mertzan ultima fita, cu usi care se deschid si normal, dar si in sus, cu sofer imbracat in pelerina neagra, si cu aur mult la bord.
Ramanand fara argumente, ta-su i-a carat si el o palma dupa ceafa.
-E Dumbledore, din Harry Potter! Dum-biq Dum-bi! au strigat toti copiii.
Apoi Dumbledore, in uralele furibunde ale multimii, calare pe cisterna, a inceput sa vorbeasca in romaneste. Lucrul acesta le-a placut la culme constantenilor din Gotham, care au inceput sa il aplaude la scena deschisa, si cu mainile si cu picioarele. Sau cum s-o chema cand dau din picioare, daca aplauze nu.
-Niciun actor de la Hollywood nu a mai facut asta pentru noi! Si ce bine vorbeste romana, aproape corect!
-Dar la ce se uita asa fix, fata?
-Cred ca il caut ape Harry Potter prin multime.
-Oare stie ca nu e la Hoghwarts, ci a nimerit la noi, pe o cisterna? O fi iesit la o adresa gresita printr-un semineu-portal din ala!
-Lasa, fata, ca mai bine la noi decat sa nimereasca in padurea aia cu dinozauri.
In urma cu 3 ore, acasa la Dumbledore
-Prea Inaltimea Ta Fericita, e cerere mare de aghiazma! a spus soferul lui Dumbledore.
-Cat dam sticla?
-75 de centi! Dar de boboteaza mai punem 20%….
-Sa facem o cisterna, zic! Eu cred ca se da. Cat vine?
-Vreo 150 000 de Euro, pe acolo.
-Facem doua cisterne si dam si putin show la populatie. Ma sui pe ele, scot bagheta magica si hop!
-Luam Lexusul ala mai modest sau Batmobilul?
In viitor, peste 7 ore
Dumbledore si soferul lui au ajuns acasa, s-au pus la masa. Inchinand un pahar de vin vechi de 100 de ani, Dumbledore ii spune:
-Auzi, ma, azi am dat, in diferite orase, vreo 18 cisterne cu apa, nu? Stii la ce ma gandesc?
-La ce, sefu’?
-Vad ca prinde treaba asta cu apa. Anul trecut am vandut sute de butoaie, anu’ asta am rupt cu cisternele. Stii ce ma gandesc, ma? La anu;, sa ma cocot pe un catarg de vapor. Ma sui acolo pe o scara sau rog un elicopter sa ma lase direct acolo. Si sfintesc toata Marea Neagra, ma! Pai nu e pacat?
La anu’, pe vremea asta
Multimea din Gotham s-a adunat pe malul marii. Toti privesc in sus cu gurile cascate, cu limbile scoase. Pana si pestii care sareau din apa au ramas in aer, ca sa nu mai zicem de semintele scuipate,c are au ramas incremenite la jumatatea distantei dintre gura si pamant. Cerul s-a despicat si, dupa ce a coborat pe doua raze si pe scara unui elicopter, Batman batran s-a infipt direct intr-un catarg si s-a adresat multimii…
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
