„Uite cine danseaza” vazuta de un „hater”.

De Silviu Iliuta–cronicipebune
A inceput.
Cand le vad pe Mihaela si pe Andreea, asa mi se face un dor de Banica…
Imi iau angajamentul solemn sa nu mai zic niciodata despre el ca e fals, ca pare ca joaca un rol, ca e pretios.
Frate Banica, erai perfect!
Ca mi-am amintit de Banica: nu am inteles niciodata de ce nu este el cel distribuit in rolul lui Grey din 50 Shades.

O mare vedeta intra in ring: Dana Budeanu.
Am zece minute sa caut pe Google cine e Dana Budeanu.
Cand am gasit, s-a terminat dansul. Asa ca nu am vazut-o, dar va pot spune cine e:…
Am uitat.

Rivalitate mare intre Raduleasca si Marin. Cei trecuti de 40 de ani chiar isi amintesc despre ce e vorba.
Raduleasca are decolteu. Si Andreea Marin are.
Raduleasca are microfon. Si Andreea are.
Raduleasca nu are bikini.
Andreea?

Si tocmai cand credeam ca mi-a trecut durerea de stomac, ca nu voi mai voma azi, am vazut-o pe Oana Zavoranu dansand.
Gratie, feminitate si eleganta.
„Eu dansez si acasa”, ne zice. „Cu sotul asta nou”, al patrusutelea.
Moment superb, care imi aminteste de copilarie. Mai exact de momentele acelea cand vedeam cate un pelican nebun cu o gusa enorma, incercand sa alerge pe camp. Cam asa e, numai ca Oana are doua.

Public numeros in sala. Pare plin.
Probabil ca i-au adus pe toti fostii soti ai Mihaelei si ai Andreei.

Un barbat din juriu, Calinescu ii zice Nea Gigi, ne vorbeste despre paduri, feerie si frumusetea basmelor.
Cumva, chestia asta are legatura cu dansul de mai devreme. Inca nu m-am prins care e aceea.

Danseaza Antonia.
Sincer, ar trebui sa fie cel mai frumos moment al serii. Sta mult cu picioarele cracanate.
Ceea ce nu e rau! Nu e rau deloc!
Pentru noi, pentru ca Mihai Petre ii reproseaza ca trebuia sa isi inchida cracii pe timpul trei.
Ne-a stricat tot cheful Petre asta! Adica la emisiunea urmatoare o sa stea cu cracii inchisi?

Un domn bucatar, cu parul alb, surpriza placuta a serii.
In primul rand, a avut curaj sa intre in ring.
In al doilea rand a reusit sa termine dansul.

Andreea Marin e putin confuza: „Eu nu sunt profesionista in dans, dar..”
Mihaela Radulescu: „Pai parca ai spus ca esti…”
Andreea Marin: „A, da! Dar nu in dans…”
Atat a fost contractul. Ne certam maxim doua replici.
Cu ocazia asta mi-am amintit de dublu casetofoul meu Pawasonic, facut de chinezi. E mult mai putin fals.

In sfarsit, un dansator excelent, genul meu. Ii stiti pe baietii aia care la toate petrecerile stateau pe canapea si mancau fursecuri? Si la fiecare melodie incercau sa isi ia inima in dinti si sa invite pe cineva?
El e! Sandu Lungu. El sta si acum pe canapea, numai ca o blonda frumusica danseaza in jurul sau.
E idolul meu. Sa nu faci nimic si sa ai asa noroc…

Domnul din juriu ne spune ceva despre spiritul momentului, ineluctabil si despre feerie.
E in regula, o sa reusesc sa imi traduc in episodul doi.

Mihaela Radulescu: „Nu stiam ca Liviu Teodorescu poate sa si danseze!”
No shit, Mihaela!
iti dau eu cateva indicii:
-emisiunea se cheama „Uite cine danseaza!”
-baiatul ala face coregrafie de vreo trei saptamani, la Pro tv! In sala aia de langa tine.
-ai filmat promo cu el. Si DANSA!
E, suna un clopotel?

Mihai Petre: „Orice picior, ca sa se intinda, trebuie sa se indoaie. Apoi se intinde!”
Gica Hagi e mort de invidie acum.

Mihaela Radulescu se preface ca o impusca pe Andreea Marin cu microfonul sau cu un pistol de jucarie.
Chiar, stie cineva daca se fac microfoane cu gloante? Sau stiti pe cineva la Buftea la recuzita?

Nea Gici din juriu, citat aproximativ: „Ionescu este un geniu care trebuie aprofundat in metafizicul trairii. Dar Pacala este un personaj fabulos. Nota 6!”
Jur, cand voi intelege legatura dintre ce spune omul asta si ce danseaza aia, o sa imi iau cal.
Fara legatura, imi doresc si eu un cal.

Marius Manole danseaza excelent!
Imi cer scuze ca a trebuit sa exprim parerea asta intr-un articol scris de un hater.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Pana pe 8 martie transportul in Bucuresti si Ilfov este GRATUIT, iar in tara 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”