Ce mai revolta pe facebook:
„După căluțul roz cu zvastică pe fund, v-ați găsit să promovați ia românească (într-un „costum” absolut kitsch, nu știu unde naiba ați găsit voi catrință aia) îmbrăcată pe o negresă? Păi bine mai loazeor, ne vedeți pe noi, românii, negri? Băi bulachilor, la câți bani mâncați, de la buget, plătiți de noi, măcar atâta bun simț să aveți să respectați poporul român”, a scris cineva.
„Să ne fie clar: Ia românească trebuie purtată numai și numai de românce cu sânge românesc”, sună un alt mesaj.
„Ne-a mâncat undeva și am fost ‘acceptați în silă’ în UE, doar pentru a deveni colonie a țărilor dezvoltate și gropă de gunoi”, a scris altcineva.
„Ticăloșilor, luați-vă labele de pe poporul român”, este un fel de concluzie a userilor revoltați…
Bai, baieti, trebuie sa spun asta:
1. clipul de promovare a portului romanesc e facut la Londra, e o initiativa privata cu sprijinul Institutului Cultural Roman. Fiind facut in Uk, este mai mult decat normal ca purtatoarea de ie sa fie o persoana de culoare. La fel de normal era sa fie indianca sau alba.
2. Dragi cocalari,voi de ce purtati blugi americani? Credeti ca, in logica voastra, baietii aia de se impuscau prin Vestul Salbatic, aia duri, s-ar mandri acum cand vad blugii lor pe cocalarul Fane din Berceni? Ei impuscau cocalari, ma!
3. Bucurati-va cand oricine, oriunde, poarta ie! In Uganda, in triburile din Africa, in Australia sau oriunde! Poate asa avem si noi ocazia sa ne promovam in lume sau, daca avem noroc, sa deschidem o fabrica de ii pe acolo. E?
4. Problema voastra chiar nu ar trebui sa fie aia ca se imbraca in ie niste afro-americanii, ci ca, sub ochii vostri, va fura de va sparg niste romani.Focus pe treaba asta!
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori.
Toate trei volumele aici: http://bookzone.ro/produs/pachet-cronici-3volume
Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/
Fragment din carte: :
Verișoara Lenuța scrie de dragoste și amor. Fiorul ei liric i-a impresionat pe toți din sat, de la învățătoare până la profesoarele de toate limbile pe care le-a avut vreodată. Iar talentul ei la narațiune a generat aplauze la toate competițiile naționale la care a participat. Îmi amintesc că, odată, mă aflam pe o scenă din București.
Aveam vreo 10 ani, când o doamnă cu ochelari a spus în microfon, extrem de pătrunsă, cu lacrimi în ochi și pe nas: – Fără Ileana B., poezia contemporană nu ar exista!
Îmi amintesc bine momentul, pentru că imediat am întrebat-o pe mama:
– Cine e Ileana B.? Și ce înseamnă „contemporan”?
Ileana B. e Lenuța. Numele din naștere semăna mai mult a diminutiv, decât a pseudonim demn de talentul ei. Lenuța, o fată cu trăsături frumoase, ca mai toți din neam, cu puțin peste 100 de kilograme de materie bine repartizată, a fost invitată de onoare la Botez. Drept mulțumire, a trimis câte o scrisoare fiecărui om prezent la eveniment:
„Când mireasma iubirii și a duminicii plutește în frumosul București în culori de pastel, când se îngemânează anotimpurile, eliberând în eter o feerie de culori și sentimente, când noaptea părăsește ce e lumesc, iar zorile dau viață, când zorii nașterii a doua ființe minunate s-au ivit, am purces toți la Taina Sfântă a Botezului. Chinurile părăsirii acestei lumi, desprinderea de matcă și de familie e cel mai dureros lucru.”- Ileana B.
Acum, poate nu sunteți familiarizați cu limbajul geniilor și aș risca o traducere: „Duminică, imediat ce am intrat în curtea bisericii, ne-a izbit un miros puternic de flori și de tămâie. În jurul sicriului așezat pe un fel de roabă mai mare, două femei plângeau un mort. De aici și „desprinderea de matcă”, revelată de Ileana B. Celelalte rude stăteau cu capetele plecate, își dădeau coate, se uitau la ceas și fumau pe ascuns. În spatele curții, un bețiv ardea o grămadă de bălegar. De aici și „mireasma iubirii”.”
Scrisoarea, copiată de mâna ei de 60-70 de ori, continua așa (traducerea, în paranteză): „Taina Sfântă a Botezului a fost o încercare neașteptată, deopotrivă pentru cei neinițiați și pentru cei cunoscători. Uneori, cele mai grele răspunsuri vin de unde te aștepți mai puțin.” (Preotul era beat mangă. Rudele mele au început să îl înjure și au vrut să plece. Am rămas pentru că unchiul a spus că „și bețivii e oameni buni.”)
.”
