Ultimul dictator din Europa (Dragnea si-a ratat sansa, de 26 de ani la conducerea Belarus, e pe duca. 200 000 de oameni azi in strada la Minsk si in alte orase, pasnici, cu flori, cu tricouri albe.
Reactia acestui pui de dictator nenorocit, Lukashenko, a fost dupa alegerile furate exact ca a lui Dragnea dupa 10 august:
-agenturile straine sponsorizeaza manifestantii;
-vor sa ne destabilizeze tara, dar nu ne lasam, la o adica intervenim in forta;
-astia din strada sunt manipulati, nu prea stiu ce striga;
Daca vezi o declaratie de-ale
lui Luchasenko asta, parca il vezi pe Dragnea. Parca il auzi cum ranjea pe sub mustata aia si facea pe prostu’: „ce Justitie? Tudorel face ce vrea, nu stiu. Sa zica speciaistii. Dar eu vad ca strainii vor sa duca banii acolo la ei, asta e ce vad si eu. Organele legii intervin cum trebuie. In piata? Niste sobolani!”
Cand vorbeste Lukashenko, il auzi pe Dragnea, parca il simti alaturi pe sobolanul de Tudorel. pAceleasi vorbe, aceeasi vrajba ieftina, aceleasi discursuri de cacat despre dusmanii tarii care il vor la inchisoare, aceeasi ura pentru toti cei nu-s sclavii lui prin partid.
Imi doresc sa se duca dreaq odata nemernicul asta si, odata cu el, toti puisorii de dictatori in devenire din toate partidele, din toate tarile. Repede!
Am scapat ca prin urechile acului de Dragnea. Sper sa fim destul de destepti incat sa nu mai punem ca conducere un personaj asa sinistru prea curand. Da’ e greu.
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
